Inspirându-mă dintr-o postare cu un citat pus de Petronela Rotar (”Lucrul
pe care îl vei face în cea mai mare parte a timpului până la 50 de ani
din viața ta îți modelează sănătatea mintală, ceea ce este mai important
decât banii, statutul, decât faptul că locuiești într-un oraș căutat
sau decât o funcție cu denumire impresionantă”), reflectam zilele astea la ultimii ani din viața mea. Ce-am făcut și ce continuu să fac, oare?
Păi, să vedem:
- trăiesc împreună cu singurul om care mi-a arătat că viața merită trăită;
- muncesc, nu tocmai cu pasiune, dar înțelegând faptul că job-ul în sine e acceptabil și asumându-mi că, asta e, nu mă regăsesc printre cei care muncesc de drag;
- locuiesc într-o țară care mi-e mai acasă decât mi-a fost vreodată țara unde m-am născut, din simplul motiv că aici am primit ceea ce în România nu găsisem: respect;
- citesc, ascult muzică bună care-mi umple sufletul de bine și frumos, mă uit la filme, mai scrijelesc pe aici și mă bucur să schimb idei cu voi;
- am făcut 6 ani de terapie și nu exclud să o reiau la un moment dat (numai că, evident, nu va mai fi aceeași psiholoagă).
Pentru viitor, îmi doresc să fim sănătoși amândoi și să ne putem petrece, la pensie, cel puțin câte-o lună-două pe an prin alte țări. Cred că ar fi un foarte binevenit boost pentru sănătatea mintală 🙃
Pe de altă parte, cred că totuși citatul este prea idealist. Adică banii nu aduc fericirea, dar o întrețin și cred că ar fi lipsit de realism să pretind contrariul. Cât despre ”oraș căutat”, dacă te simți bine acolo unde locuiești, pui încă o cărămidă la temelia stării tale de bine. Așadar, aspectele astea sunt foarte discutabile.
Off topic: am avut musafiri și zile pline pe partea de serviciu, așa se explică absența din ultima vreme. Vă mulțumesc pentru că v-ați făcut griji și m-ați întrebat, pe mail sau Facebook, dacă sunt bine 😊
Postări
4 comentarii:
Da, de fapt acasa este tara (locul, societatea) unde simti ca poti fi, in mai mare masura,tu insati. Acolo unde civismul si respectul sunt norma de baza.
Cat despre bani, nu aduc ei fericirea dar aduc un grad de libertate de miscare in plus. Si mai ales, ceva mai multa securitate in situatii de urgenta, terapii costisitoare dar imperios necesare etc.
In ceea ce priveste petrecerea timpului, eu as adauga si gradinaritul de balcon. Pe mine ma face fericita de-a binelea sa sa le pandesc cand incoltesc si sa le ingrijesc sa creasca. Cum ar fi: nepretentioasa menta (ce buna pentru un cocktail"mojito", busuiocul pt salata, patrunjelul...Dar si petunii, craite, trandafiri mici, muscate. Sau o "perdea" de zorele care sa urce pe toata inaltimea balconului. Crede-ma, merita sa incerci. Start small si treptat ai sa vezi the sky is the limit.
Irina
Ma bucur ca esti bine!
Singurul lucru pe care mi-l doresc, pentru anii urmatori, este sa fie la fel de buni ca si cei de dinainte. N-am ambitii demasurate, sint multumita cu viata mea de dimensiuni mediocre, dar care nu ma inghiolteste s-o schimb pentru ceva (ipotetic) mai bun.
Jual
Să știi că m-am gândit serios la grădinărit, Irina. Am 4 flori de ghiveci și am avut și leuștean (care din păcate s-a uscat). Sentimentul meu e că nu prea mă pricep. M-am documentat și mare mi-a fost bucuria anul trecut când mi-au înflorit, dar acum nu par să se simtă prea bine - și nu înțeleg de ce, nu fac nimic în plus sau în minus față de ce am făcut deja, dar nu mai înfloresc neam... Mă tem că undeva greșesc, și n-am idee unde.
Așa simt și eu, Jual :) N-am ambiții prea mari, sănătoși să fim și să ne putem vedea de servicii...
Te îmbrățișez :)
Trimiteți un comentariu