Nici bine n-a început finala europeană, că Anglia a și dat primul gol (eu țin cu Italia, mai ales având în vedere imensa nedreptate făcută selecționatei daneze în semifinale). Mă rog, nu că m-aș uita la meci, dar mai trag cu ochiul din când în când. Însă mai mult decât la ăștia care fugăresc mingea, mă uit după musafirul nostru care ne vizitează periodic și despre care nu v-am povestit până acum.
Doamnelor și domnilor, am onoarea să vi-l prezint: el este Purașul ❤️
Nu avem prea multe informații despre dânsul. Era deja în zonă când ne-am mutat în februarie anul trecut și nu știm unde e ”acasă” pentru el; din când în când, își face apariția pe spațiul verde din fața blocului. În special în zori sau spre asfințit, ronțăind tacticos iarbă.
Oaspetele nostru e foarte inconstant. Nu apare câteva săptămâni la rând, pentru a veni apoi câteva zile în șir, inclusiv la amiază. Așa că ne-am obișnuit să ne uităm după el de nenumărate ori pe zi și cu mare bucurie ne anunțăm reciproc ”a venit Purașuuuul!”. Iar celălalt cam lasă orice-ar face în momentul respectiv și vine într-un suflet să-l admire din balcon pe antemenționatul.
- Cum chemi un iepure? mă-ntrebam eu zilele trecute, când ieșiserăm la o scurtă plimbare pe seară. Habar n-are el cât e de așteptat și dorit... Hai, Purașule...
Ți-ai găsit. N-a venit, dar sperăm că apare el. Nu avem idee pe unde se preumblă în rest, dar îl așteptăm cu mare drag. Dacă ar fi după noi l-am ospăta cu varză proaspătă și morcovi, l-am mângâia... 🐰
Realist vorbind, știm prea bine că asta nu se va întâmpla - Purașul nu pare să fie deloc sociabil. În câteva rânduri s-a întâmplat să se ascundă imediat ce ne foiserăm în balcon. Altădată, dimpotrivă, a stat suficient pentru a fi fotografiat. E foarte imprevizibil dumnealui.
O dată am pus un morcov într-un loc strategic, unde apăruse mai des. A și venit la puțin timp după aceea, dar de morcov nu s-a apropiat și după câteva zile morcovul era tot acolo - până când probabil l-a aruncat domnul care se ocupă de întreținerea spațiului verde. Ne gândim că Purașul n-o fi mâncat în viața lui morcov și de-asta nu l-a tentat...
Îl așteptăm, în fiecare zi.
Postări
2 comentarii:
Pfai de capul meu! Sa nu mai aud de "purasi"! Eu stau la casa si in spate e un teran viran pe care, intr-o zi, se vor construi alte case. Dar deocamdata, de vreun deceniu incoace, e domeniul rabbitilor. Stii, cum se zice, ca se inmultesc ca iepurii, nu? Noi ii vedem citeodata in familie, cite 3-4. M-ar mira ca al tau sa fie singur, probabil rubedeniile il asteapta in vizuina. In fine, eu as vrea sa avem relatii pasnice de vecini, dar ei nu sint de acord: ataca fara rusine plantele mele. Au atacat in special plantele tinere, mi-au distrus nu stiu citi arbusti, lalele, zambile, fasole verde, zmeura. A trebuit sa ingradim totul. Si asta nu-i nimic. Unul a avut nerusinarea sa se lase sa moara in gradina, sub o lada (avem un rezervoar de apa de ploaie ingropat, peste care am pus o plansa si o lada mare de gradina peste plansa) Ei bine, indivudul a apucat sa intre in spatiul dintre rezervor si lada, n-am mai putut iesi, noi eram in vacanta si cind ne-am intors o duhoare ingrozitoare ne-a prins nasurile. Ca sa-l scoatem de acolo a trebuit sa mituim copiii (ai nostri, ca ai altora n-am indraznit!), ca si barbatu-meu e la fel de fandosit ca si mine. Le-am dat la fiecare mostenitor 100 euro ca sa-l scoata de acolo si sa-i faca o sepultura decenta in fundul gradinii, eu am pus la dispozitie sacul de plastic, iar barbatu-meu a sapat groapa. Evident, toti colegii au facut misto si au zis ca la tariful asta putem sa-i chemam oricind.
Jual
Vai de mine, Jual, mărturisesc că am râs, deși pentru voi sunt sigură că nu-i deloc amuzant :))) Dar ai scris absolut savuros!
Adevăru-i că nici noi n-am fi îndrăgostiți de el, dacă ne-ar periclita grădina. Cum însă nu avem grădină, nu ne-am pus problema cu ce s-o fi hrănind Purașul (și eventuala lui familie). Adică de câte ori l-am văzut, el mânca doar iarbă. Dar acum că zici, mă-ntreb cu ce s-o mai fi înfruptând în rest...
Trimiteți un comentariu