marți, 3 octombrie 2023

Descoperind Portugalia: vizită și degustare la crama Cálem (VIII)

Așteptaserăm cu multă curiozitate și nerăbdare vizita la crama Cálem fiindcă în rarele ocazii când mai băuserăm vin de Porto ne plăcuse și nu mai fuseserăm niciodată la o degustare. Nu pot spune că am fost dezamăgiți, deși ar fi fost cu siguranță loc de mai bine.

Pentru început am vizitat un mic muzeu din incinta cramei, în care am aflat câte ceva despre istoria vinului de Porto. Lucruri foarte interesante, cunoștințele noastre de până atunci limitându-se la faptul că era un vin foarte îndrăgit de către mușchetarii lui Dumas.
Valea Douro este cunoscută de sute de ani pentru podgoriile sale și vinurile produse aici, iar undeva la jumătatea secolului al XIX-lea producătorii au descoperit întâmplător că adăugând brandy în vin obțin o băutură mai aromată și mai licoroasă, foarte pe placul clienților britanici. Există 48 de soiuri de struguri din care se obține vinul de Porto, cele mai apreciate fiind Tinta rariz, Tinta francisca, Touriga nacional şi Touriga francesca.

 
Tot cu această ocazie am aflat și care sunt principalele tipuri de vin de Porto: Porto Ruby (roșu, care este și cel mai cunoscut), Porto Tawny (de un roșu mai închis, culoare datorată în bună parte faptului că se maturează într-un butoi mai mic), Porto White (alb sec, foarte puțin maturat) și Porto Pink (rozé).


Desigur, acestea sunt soiurile principale, pe care le-am putut și vedea expuse în mostre precum cele din imaginea de mai sus. Realitatea este că există mai multe sub-categorii, în funcție de vechime:


De asemenea, în muzeu erau expuse câteva sticle de vin foarte, foarte vechi. Dacă bine îmi aduc aminte, cel din 1870 nici nu era de vânzare.


Niciunul dintre noi nu este cunoscător de vinuri, deci un vin precum cel din sticlele astea ar fi o risipă dacă l-am bea noi, fiindcă nu am fi în măsură să îl apreciem la justa sa valoare și finețe. Dar cred că ar fi cu adevărat o experiență aparte. Mă rog, nu c-ar exista vreo posibilitate să se întâmple 😂.
Pentru vizita în muzeu ne fuseseră alocate 15 minute și la încheierea acestui interval am fost preluați de o doamnă ghid relativ plictisită, a cărei lavalieră părea să fi cunoscut vremuri mai bune și care ne-a făcut un tur al cramei vorbindu-ne pe un ton monoton și egal, de-ai fi zis că recită ”Odă în metru antic” 🙄.


Este regretabil și faptul că doamna era atât de blazată (de înțeles că se plictisise de a repeta același lucru, dar hei, ăsta e job-ul pe care și-l alesese, nu era ca și cum se afla la muncă silnică), și faptul că au alcătuit un grup prea mare (eram 45 de persoane, ceea ce făcea dificil să ne înghesuim lângă ea ca s-o putem auzi), precum și faptul că nu avea o lavalieră care să permită s-o auzim mai clar.

Iar aspectele organizatorice lamentabile nu s-au încheiat aici.


După ce-am făcut turul cramei am fost invitați la degustare. Mesele fuseseră pregătite deja, cu câte trei pahare cu vin de diferite soiuri (și culori) alocate fiecărei persoane. Am fost invitați să ne așezăm și adevărul e că aveau un aspect atât de ademenitor, încât personal abia așteptam să le încerc. Însă doamna ghid a părut să se scuture subit din blazare și ne-a luat pe câțiva la rost:
- Stați așa, arătați-mi biletul! Oh... nu puteți consuma acest vin, vă rog să nu beți! Arătați și dumneavoastră biletul... oh, nici dumneavoastră nu aveți voie, nu beți și așteptați instrucțiuni!

Ne uitam unii la alții, cu desăvârșire căpiați. Doamna ghid, cu o energie nebănuită, a zbierat hotărâtă:
- Are cineva bilete Premium?
S-a dovedit că doar vreo opt-nouă dintre noi aveau, iar aceștia au primit permisiunea de-a rămâne la masă, cu cele 3 pahare de vin de persoană.
- Ce facem? a întrebat (în engleză) o altă angajată, tinerică și mult mai amabilă decât doamna ghid.
- Păi cum ce facem? Numai ei (arătând spre cei opt-nouă) au Premium, ceilalți nu au dreptul la asta (chiar așa a zis, ”have no right to”). Strânge paharele!
Și-a dat ea însăși exemplu, începând să ne ia paharele din față.

Vă spun, ne-am simțit ca ultimii oameni. Ne uitam cu toții zăpăciți, am schimbat impresii cu ceilalți din grup, efectiv nu știuserăm că există și bilete Premium. Nu ne spusese nimeni de ele, nici la intrare nu ni se menționase că un upgrade ar fi fost posibil. Dar ne invitaseră să ne așezăm, nu ne-am dus noi la mese din proprie inițiativă, ele fuseseră cele care ne îndrumaseră. Acum dacă se produsese încurcătura, ar fi putut s-o lase așa. Nu sărăcea crama dintr-atât.
Am primit apoi câte două pahare de vin fiecare (alb și Tawny), noi fiind categoria inferioară cum s-ar spune, spre deosebire de cei cu bilete Premium.


De bun a fost foarte gustos, tare și aromat. Însă cumva n-a reușit să compenseze gustul momentului neplăcut creat de doamna ghid. Motiv pentru care am luat o sticlă de la magazinul aflat la ieșire, pe care am băut-o împreună în cameră - câte-un pahar în fiecare seară, după ce ne întorceam de la plimbare.


Și tot de la magazin am luat și niște ciocolată de profil, ca să zic așa:


A fost bună, dar numai cu foarte multă imaginație simțeai gustul de vin în umplutura cremoasă. Bine că n-am luat mai multă, că nici tocmai ieftină nu era.

Aceasta a fost experiența noastră la o cramă portugheză. Cred că ar fi mult loc de îmbunătățiri, începând cu aspectul comunicațional. Noroc de vin că era gustos...

Încheind acest articol, vă invit să toastăm împreună un pahar de vin (Tawny pentru mine - mi-a plăcut în mod deosebit la degustare), pentru că astăzi este ziua țării mele adoptive și inclusiv Google ne celebrează:


Cheers și Alles Gute! 🍷🍷🍷🍷🍷🍷🍷🍷🍷🍷🍷🍷🍷

5 comentarii:

Ioana spunea...

Hmm, ce scârbiciune de muiere... înțeleg cumva asta cu plictisul, dar frate, sa fii atât de lipsit de diplomație sau bun simt, mi se pare de tot porcul.
Mno, mai important e paharul băut în doi în cameră, dă-o in fras pe tuta aia. Unii nu se vor îndepărta niciodată prea mult de nivelul de om al peșterilor, fie ele și crame..

Greta spunea...

@Ioana, da, chiar a fost foarte cozy paharul ăla băut după ce-ți tragi sufletul la capătul unei zile de plimbare pe coline, drăgălașele de ele :))))
Am luat și acasă vin de Porto, dar cumva nu mai are același farmec, cu toate că e la fel de bun.

Anonim spunea...

Avem si noi unul acasa, fix la fel, aceeasi marca. Cred ca e cadou de la soacra-mea, cind a fost la Porto, cu sora ei si cumnatul. Nu stiam ca exista si Porto rozé, am gustat, mai bine zis baut, doar cel rosu si alb.
Jual

SAM spunea...

Multumesc de informatii, mergem acus la Porto si probabil vom alege alta crama. In Italia am vizitat din Bologna regiunea Emilia si turul includea o ferma unde faceau parmezan, alta cu otet balsamic si bijuteria de pe coroana un muzeu foarte interesant cu vin si colectia patronului de tot felul de unelte din domeniu, de la strans via pana la desfacere. Desi eram singura, ghida a fost deosebit de draguta si era toata mandra ca aveau masina originala de formula unu a lui Jaques Villeneuve. Daca ajungeti prin zona merita Giacobazzi Vini.

Greta spunea...

@Jual, este foarte bun. Răcit bine, merge perfect cu deserturi, brânzeturi, fructe sau pește :)

@SAM, într-adevăr, mai bine alegeți altă cramă. În cazul nostru, Cálem era inclusă în pachetul turistic de două zile pe care îl cumpăraserăm. Ulterior, am citit despre cramele Ferreira, Porto Cruz sau Graham, despre care cei care le-au vizitat spun că oferă experiențe mult mai bune.
Mulțumesc pentru recomandarea din Bologna! :) Este o zonă a Italiei unde nu am ajuns încă, dar sper că o vom face în viitorul apropiat. Iubesc Italia la fel de mult ca și Grecia, este o țară absolut spectaculoasă din toate punctele de vedere.