Să (încercăm să) ne relaxăm

Demersul de a mă detașa de ceea ce se întâmplă în România este cu atât mai dificil cu cât situația a evoluat în felul în care a făcut-o. Nimeni nu știe ce va fi și tot ceea ce putem face e să așteptăm. Iar asta se dovedește uneori al naibii de complicat.
Îmi propun totuși să perseverez în demersul de a-mi ocupa mintea cu altceva și de-a nu mă mai gândi la situația din țară. Oricât am specula, oricum suntem prea mici - a se citi, prea neînsemnați - pentru a ști ce se întâmplă în culise de fapt. Când va veni momentul vom vota din nou cu cine-o fi să fie și que sera, sera.

Schimbând așadar subiectul, ieri am fost la Piața de Crăciun. Pentru prima dată anul acesta, dar nu și ultima. Asta întrucât am pus ochii pe mai multe chestii bune de mâncat pe care vrem să le testăm și e nevoie de sesiuni repetate, ca să zic așa 😀.

Cu minore excepții, decorațiunile din Hamburg sunt aceleași în fiecare an. Și totuși de fiecare dată mi se par tot mai frumoase.

Vremea a fost acceptabilă - în sensul că n-a plouat, ceea ce pentru luna decembrie în Hamburg este mare scofală, vă spun. Drept pentru care era atât de aglomerat, încât realmente nu puteai să avansezi un pas fără să dai din coate, la propriu. Nu aveai răgaz să stai să te uiți la una-alta, că te lua valul mulțimii. Pentru un moment-două chiar m-am gândit cum ar fi dacă un nebun ar scoate un cuțit și-ar începe să atace la nimereală. În privința asta n-ai cum să te aperi. Altfel, nimic de zis, piețele (că sunt mai multe în centru) sunt bine protejate, în sensul că accesul mașinilor era blocat de bariere și am văzut mulți polițiști. Mai mult decât atât nu văd ce s-ar putea face pentru protecția mulțimilor.

Ne-am hotărât destul de repede ce voiam să mâncăm. Omul meu a rămas fidel preferinței lui din anii anteriori - Dresdner Handbrot, o plăcintă saxonă cu brânză topită în aluat cald și cu șuncă sau ciuperci, iar eu am mers pe stilul clasic: vreau un cârnat prăjit, am decretat. Mă luase de cap aroma de grătar. L-am împrietenit cu niște ciuperci coapte cu sos de usturoi și, desigur, o cană de Glühwein. Orgasm caloric și mai multe nu. Dar am mai avut loc și pentru o clătită cu Nutella și cireșe.

Am ”plimbat” bucatele pe una dintre cele mai cunoscute artere din Hamburg - Mönckebergstraße. Aveam un zâmbet până la urechi. Mi-am adus aminte de primul Crăciun făcut aici, în 2018, când omul era în perioada de probă și-mi doream din tot sufletul să iasă bine și să mă pot muta în splendoarea asta de oraș.

Ne-am adus aminte și de primul nostru Crăciun împreună, în 2005. Ajunul ne-a găsit în Köln, iar de Crăciun eram în Elveția, unde omul meu avea treburi. N-au fost neapărat niște zile ușoare atunci, dar cu siguranță rămân printre cele mai frumoase zile din viața mea.

Până la Crăciun a rămas un pic mai mult de două săptămâni. Eu zic să încercăm să ne relaxăm, să răsuflăm un pic și să lăsăm în urmă stresul ultimelor săptămâni, cel puțin până după Anul Nou. Avem nevoie de un răgaz.