Puține chestii sunt mai satisfăcătoare decât de-a te trezi fără ceas (mă rog, era 06:13, blasfemie, și nici c-am mai putut adormi la loc 😒), a lua micul dejun și-a te întoarce în pat imediat după 😁. Nu e ceva uzual în timpul săptămânii, dar avem liber azi, pentru că se sărbărorește și aici Înălțarea.
Dar intrasem ca să vă povestesc despre o recentă interacțiune cu un cetățean degrabă ofuscat.
- Cred că s-a stricat ușa culisantă a vagonului.
- Cum adică, crezi. E înțepenită?
- Nu.
- Se deschide, respectiv se închide, ușor?
- Cred că da.
(🤨).
- Etanșeitate?
- Ok. Cred.
(“Crede” 🙄).
- Vreun defect vizibil, ceva?
- Nu.
- Păi totuși…. CE are? Sau nu are?
- E înăuntru.
- Ăăă? Cum înăuntru?
- E-n vagon. Pe jos.
Aaa… ha 😒. E complet ieșită din balamale, altfel nu are niciun defect vizibil 🥸.
Tot e bine că măcar e etanșă. Face etanșeitate cu podeaua, da' nu ne-mpiedicăm de asemenea detalii prozaice.
Altfel, e soare afară, ieșim la plimbare, că de vreo două săptămâni a tot plouat de părea că nu se mai plictisește.
4 comentarii:
Am rîs cu gura mare. Îți mulțumesc pentru relatarea asta, mi-ai făcut ziua mai frumoasă.
Eu sunt cea care-ți mulțumește, Bogdan, pentru că mă citești și îmi scrii 🙂
Asa o descriere, te lasa mut... dar de ras, am ras in hohote! Ce bine ca ati revenit!
Vă mulțumesc pentru că-mi sunteți aproape 🙂
Trimiteți un comentariu