luni, 19 mai 2025

Mulțumim, domnule Președinte! 🙂

Încep cu o mărturisire: ”plimbam” articolul ăsta prin minte de două săptămâni, respectiv de când Nicușor s-a calificat, nu fără emoții, în turul al doilea. Dar nu știam cum îl voi scrie, și nici măcar dacă voi avea de ce să-l scriu. Practic nu vedeam niciun motiv de optimism - Simion se instalase comod la un avans amețitor și Nicușor nu părea că va putea să recupereze. Cât de tare m-am înșelat am descoperit cu toții ieri, spre marea bucurie și ușurare a 6.168.642 de români 🙂.

Se spune că pesimistul este un optimist bine informat și cam pe-aici mă încadram și eu. Am citit mult, am urmărit toate dezbaterile, am vorbit cu oameni mai pricepuți decât mine. Nu aveam un obiectiv anume, ci pur și simplu voiam să acumulez cât mai multe informații, ca să-mi setez realist așteptările. 

Pe măsură ce mă documentam îmi creșteau admirația și respectul pentru Nicușor Dan și m-au impresionat foarte mult reziliența și tăria lui de caracter. A avut parte de o campanie cumplită, personal nu știu să mai fi fost atacat vreodată un candidat așa cum a fost el, inclusiv cu săgeți otrăvite aruncate spre familie. Nu și-a pierdut niciun moment cumpătul, de la dezbatere la dezbatere s-a prezentat tot mai bine, uneori mai și glumea și per total avea aerul acela de firesc și natural, ca și cum ceea ce făcea era cât se poate de simplu.
Dar nu puteam fi optimistă, în ciuda numeroaselor mantre cu ”binele învinge”. Nu învinge mereu, mă gândeam; în 1933, Hitler a devenit cancelar și peste întreg continentul european s-a lăsat întunericul pentru o lungă bucată de vreme.

Ziua de ieri a început cu un eveniment la biserica din parohia noastră, urmat de o cafea și prăjituri în curtea casei parohiale. Am socializat cu mai multe doamne și domni din parohie, pe care-i cunosc de când locuiesc aici; sunt bătrâni (75-80 de ani sau chiar peste), au văzut și au trăit multe. Bine informați, sincer preocupați de situația internațională, buni la suflet. M-au întrebat de alegeri, cunoșteau situația și le-am zis că suntem îngrijorați. ”Ne rugăm pentru țara voastră”, ne-au spus. N-am cuvinte să descriu cât de tare m-au impresionat aceste cuvinte, venite de la oameni care știu foarte bine ce înseamnă extremismul.

Am votat și ne-am întors acasă, cu inima strânsă, dar mulțumiți că am făcut, realmente, tot ce se putea. Acum începea ce era mai greu: așteptarea. Aveam niște prieteni din România în vizită (fuseserăm la vot împreună), sporovăiam, beam cafea (că vorba aia, urma să fie o noapte lungă), dădeam refresh la cel puțin zece minute ca să verificăm prezența la vot, încercam să vorbim despre altceva, dar invariabil ajungeam la același subiect.
Când s-au anunțat rezultatele exit poll-urilor, ne-am strâns în brațe. Am așteptat încordați să vină și rezultatele din diaspora și răsuflam ușurați la fiecare nouă actualizare. S-au scăpat și niște lacrimi. Bărbații s-au îndeletnicit cu câte un păhărel de whisky. Noi, fetele, am mâncat bomboane de ciocolată, am strigat prin casă ”Ni-cu-șor!”, am mai bocit, ne-am mai îmbrățișat și ne-am dus la culcare în jur de 1 noaptea, deși eu urma să mă trezesc la 6 pentru că, vorba ceea, la serviciu mă lua lumea de bună și voia de la mine chestii 🤨.
(Apropo:
acum că respirația și pulsul încep să ne revină la normal, putem începe discuțiile despre organizarea alegerilor sâmbăta? Ca să dormim și noi ca oamenii după aia, nu din alt motiv).

O seară când mi-aș fi dorit să fiu în București 

Colegii m-au întâmpinat cu felicitări pentru rezultatul alegerilor și mi-au spus că în weekend s-au gândit la România (🙂).

Nu va fi drum ușor, dar am încredere în Nicușor Dan cum n-am avut în niciun alt președinte pentru care am votat vreodată. Inevitabil, va face și greșeli; este omenește. Dar cred că va avea atât tăria de a le recunoaște, cât și înțelepciunea de a le îndrepta. Fiindcă mai presus de orice, este un om onest. Aceasta este convingerea mea și sunt încredințată că este unul dintre motivele pentru care ne-a câștigat încrederea. Iar pentru asta, eu am a-i mulțumi.

Să fie într-un ceas bun, domnule Președinte! 🙂🍀🙂

6 comentarii:

SAM spunea...

Si pe mine m-a surprins prestatia lui din campania dintre tururi. L-am votat in primul tur ca o alegere fireasca, fara sa ma gandesc mult la asta, si dupa ce l-am ascultat, mi-a renascut increderea ca ar putea face lucruri bune. E mai incapatanat (aici ar putea fi o problema, nu e obisnuit sa delege cu usurinta, sper ca se va adapta), mai harsit si mai rezistent decat Emil Constantinescu. O sa vedem cu numirile de consilieri directia, si cum va negocia cu partidele pentru premier si ministri.

Anonim spunea...

Eu nu mai am nici un act Romanesc valabil si am regretat ca niciodata ca nu pot vota, m-am agitat si framantat sambata noaptea( duminica in Tara) sa vad presenta ca stiam ca asta e prima conditie iar duminica am avut tel cu mine nonstop sa aud rezultatele. In sfarsit de data asta am scapat dar nu cred ca se termina aici dat find tendinta in lume. Si mai cred ca mare parte votantii partidelor main stream deja vor trece cu primari cu tot in barca asta suveranista.

Mada spunea...

100% de acord cu tine. Si da, și mie mi-ar fi plăcut să fiu în noaptea aia în București :) ce bine ca s-a terminat cu bine! Bine zicea cineva, nu cred ca ar fi fost atâta zvâc dacă intra Antonescu in turul 2.

Greta spunea...

Exact la fel și noi, SAM. Practic, în turul întâi l-am votat considerând că este cea mai bună opțiune din lista de 11, fără a avea mari așteptări pentru perioada imediat următoare; însă a fost impresionant în cele două săptămâni și duminică l-am votat cu încredere și speranță.

Greta spunea...

Îți dau dreptate. Extremismul a primit niște lovituri dure în ultima vreme, la nivel european mă refer ; dar nu se va preda cu una, cu două. Este o tendință, exact cum spui și tu, care în niciun caz nu va dispărea peste noapte. Sper că Europa va avea înțelepciunea de-a fructifica următorii ani, fiindcă - vorba lui Marin Preda - timpul nu mai are răbdare.

Greta spunea...

Așa este, Mada, nici eu nu cred că Antonescu ar fi scos atâta lume la vot. Multă lume l-ar fi votat din disperare, inclusiv noi, dar cumva parcă nu cred că ar fi fost atât de mulți. Și e de înțeles; oamenii s-au săturat să tot voteze de fiecare dată răul cel mai mic. Numai că Nicușor a convins prin el însuși, a pornit valul și de aceea cei mai mulți l-am votat cu încredere, ba chiar cu drag.