Intrebarea din titlu se refera la mine insami si, marturisesc, ma surprinde. N-as fi crezut ca poate fi pusa o astfel de problema in ceea ce ma priveste. Si totusi...
Inca din primele zile de serviciu am remarcat.... o fiinta. La modul cel mai serios va spun ca am stat o vreme in dubii: e barbat sau e femeie? N-o cunosteam, ergo nu ne salutam inca, nu ma puteam holba la ea si nici n-aveam cum s-o intreb "auzi, tu porti botosei roz sau albastri?".
Persoana in discutie face parte din categoria celor care n-au cum sa treaca neobservate: freza punk in doua culori (unde creasta e blonda si restul, brunet), piercinguri pretutindeni unde-a fost ceva spatiu disponibil pentru gaurit (sprancene, arcade, cartilajul urechii, nas, pometi, barbie, buze, limba), tatuaje multicolore pe maini si ceafa, 3-4 randuri de bratari din metal si piele. La toate acestea se adauga faptul ca se imbraca exclusiv in haine sport, lalai si-n culori pestrite.
Primul soc in ce-o priveste pe respectiva fiinta a fost cand am descoperit ca e de sex feminin. M-am intrebat: ce femeie ar iesi in lume aratand in halul asta? Ma rog, de gustibus, mi-am zis. Al doilea soc - unul considerabil mai mare - a fost cand am aflat ca respectiva are o pozitie de conducere si, capac la toate, se bucura de foarte mult respect in randul celor "de sus". Participa la sedinte cu managerii si n-are niciun stres in a sustine prezentari in fata clientilor purtatori de costum si cravata, ea aratand intotdeauna cum va descriam mai sus. De opinia ei se tine mereu cont si, pe de alta parte, este foarte apreciata si indragita de subalterni.
Ca si cum toate acestea n-ar fi fost suficiente pentru a ma intreba "cum e posibil?", recent am aflat ca tipa e lesbiana si intr-o relatie cu o colega de-a ei - aceasta din urma, e evident din felul in care arata, fiind jumatatea feminina a cuplului. In pauze ies la cafea tinandu-se de mana, din cand in cand se mangaie reciproc pe obraz cu tandrete si nu trebuie decat sa te uiti la ele ca sa-ti dai seama ca, intr-adevar, se iubesc. Toata lumea le priveste cu duiosie si le trateaza firesc, ca pe un cuplu... era sa zic "normal", dar ma intreb daca mai stiu ce e normalitatea, asa ca mai degraba zic "heterosexual".
Va dau cuvantul meu ca-mi vine greu sa inteleg faptul ca sunt privite atat de relaxat si, cu atat mai mult, ca jumatatea masculina a cuplului (tipa de care va spuneam initial) detine o pozitie in top management. N-ar fi fost de asteptat mai multa discretie din partea lor? Fara ca asta sa insemne ca ar nega ceea ce sunt...
Impresia mea despre mine era ca sunt o persoana deschisa, toleranta si lipsita de prejudecati, insa acum nu mai sunt sigura de niciunul dintre aceste atribute.
Oare-n definitiv e atat de usor sa trecem peste.... sabloanele societatii? Si pana unde se poate merge cu "I am what I am"?
Postări
12 comentarii:
Nigel Kennedy , remember? Se invarte in cele mai scortoase medii , a razbit chiar daca arata ca un homeless.Ca fata arata cum arata, e (relativ) irelevant. Daca e foarte buna in ceea ce face, compania de asta are nevoie, de profesionisti nu neaparat placuti la vedere.
Iar despre orientarea ei sexuala , eu zic ca e ok, sa se iubeasca, s-o si arate in limita bunului simt. Nu invadeaza spatiul nmanui, right?
Si ca sa dau un "verdict", cred ca e vorba de prejudecata.Nu e grav, ba chiar avand dilema asta , zic ca esti pe calea spre vindecare.
Sabloanele astea de care vorbesti fac multi oameni nefericiti. Nu suntem toti facuti din acelasi aluat, dar societatea incearca sa ne preseze pe toti in una si acceasi forma. Eu ii admir pe cei care nu se lasa modelati si "trasi in tipar", care nu isi falsifica eu-l, pentru ca asa scrie la carte - care carte?!
Faptul ca tipa este judecata dupa ce ii poate mintea (adica dupa continut) si nu dupa cum arata (nu dupa ambalaj) este un mare, mare plus pentru societatea germana.
In ceea ce priveste faptul ca nu e mai discreta, sunt de acord cu tine, DAR: nu pentru ca sunt ele lesbiene, ci pentru ca mie in general mi se par gesturile de genul asta deplasate, cand esti la serviciu. Deci, asa as judeca si daca ar fi un cuplu de heterosexuali, care sunt colegi si nu pastreaza o oarecare discretie in gesturi in timpul orelor de lucru.
Sunt de acord cu Carmen: nu esti intoleranta, dar ai prejudecati....inca. Cu timpul, cu cat vei trai mai mult in Germania, cu atat vei privi mai relaxata toate treburile astea.
Si inca ceva: cu "I am what I am" ar trebui sa se poata merge pana-n panzele albe, atat timp cat nu faci rau altora si cat tu te simti bine in pielea ta. Oamenii autentici sunt atat de rari...Parerea mea.
@Carmen, ceea ce as fi inteles la Nigel Kennedy (e artist, si inca unul genial, ergo i se permite sa fie mai nonconformist) n-am putut intelege la colega. Sau nu inca, cel putin. Ceea ce cred ca tot o prejudecata e, in definitiv.
@Anonim, da - cred ca ai dreptate, mai ales ca, in definitiv, poate ca fata respectiva e cu atat mai valoroasa cu cat a reusit sa se impuna asa. Insa nu vorbim de cei care o cunosc si stiu cat e de capabila; oare un om aratand astfel ar fi trimis la o sedinta de negocieri cu potentiali clienti, deci oamenii pe care vrei sa-i atragi si care n-o cunosc? Ma gandesc, nu intervine oare acea mult-trambitata "prima impresie"?
Nigel Kennedy e artist, da! Dar nu unul care canta reggae in fata a 200 de insi care au tras jointuri si prin dos, ci unul care se produce in fata celor mai stiff oameni .Eu imi imaginez socul doamnelor din primele randuri, la primul lui concert, cu sfori atarnandu-i de la nadragi si cu petice in coate, nebarbierit. Prima impresie o fi fost " oh....asta cine dracu mai e? si ce cauta aici ?", dupa care probabil i-a zapacit pe toti.Nu probabil, in mod sigur!
Poate cucoana asta are darul de-a arata celor ce-o asculta, ca invelisul nu are nimic de-a face cu interiorul. Poate are un talent incredibil la negocieri,fler si alte calitati care o recomanda pentru postul respectiv. Si din moment ce e tinuta acolo , inseamna ca fata are rezultate , in ciuda aspectului de punker suparat pe lume.
Despre dovezile de dragoste in public, ce sa zic? Daca se reduc doar la mangaieri tandre pe obraz si tinut de mana, n-as zice ca sunt exhibitioniste.Din contra, par sa dea dovada de bun simt.
Sabloanele societatii le impune cine? Fata aia munceste, isi plateste impozitele, deci e parte din societate. Punct!
@Carmen, tot ce spui tu despre Kennedy si despre cucoana e adevarat. Dar eu (ma) intrebam cum ramane cu prima impresie, si aici nu vorbim de cucoanele care se oripileaza. N-au decat, din moment ce omul ala e pe scena si e clar ca biletul de intrare a costat oarece, evident ca respectivul e o valoare. Independent de felul in care arata. Eu ma gandeam, oare cum o fi fost imbracat la prima auditie din viata lui, cand era un anonim.
Fara ca asta sa insemne ca eu am dreptate.
Iar sabloanele societatii sunt impuse de oameni. De tine, de mine... toti o facem. Doar tipul de sablon difera.
Pai clientii care intra in contact cu ea, presupunand ca asta se petrece intr-un mediu "steril", adica o sala de sedinte, doar n-au sa se ridice sa plece de cum intra ea in incapere. Ca s-au platit deplasari, cazari, diurne. Asa ca asculta si probabil precum cucoanele din poveste, dau pe spate. Repet, fata are rezultate, deci ceva, cumva face!
Societatea e si ea, cu sablonul ei colorat cu tot.
@Carmen, initial ti-am dat dreptate 100%. Pe urma mi-am amintit de spusele lui Talleyrand: "Sa va temeti de prima impresie, e intotdeauna cea corecta". Si iar imi da cu virgula :D
Problema ramane in studiu ;))
Ca sa vezi coincidenta...La chestii asemanatoare ma-m gandit si eu zilele astea...Poate nu in contextul asta, dar tot cam asa...Si recunosc ca sunt stupida si ma-m decis pt. impresia prelauata de majoritate. Dar este asa cum este... Dar inca imi pastrez puterea de vecto...poate ma schimb, cine stie :)
@A.O., nu esti stupida :) Cred ca astfel de "deprinderi" se schimba greu. Dupa cum am scris, inca ma lupt si eu cu asta.... :)
Trimiteți un comentariu