Dupa ce am ascultat-o pe o amica povestindu-mi de al nu-mai-stiu catelea first date nereusit (din motive de chimie lipsa si nu numai), am stat putin sa-mi aduc aminte de tineretile mele - deloc tumultuoase, din pacate sau din fericire :D - si am rememorat cateva prime intalniri incheiate cu dorinta mea nemarturisita de a ma teleporta cat mai repede de-acolo. Singura.
Pentru ca ar iesi un text mult prea lung daca as vorbi despre toate la un loc, m-am gandit la un fel de miniserie, al carei prim episod s-a derulat cand aveam vreo 22 de ani.
Il cunoscusem pe un canal de trivia (la mare moda pe la inceputul anilor 2000) si s-a tinut de capul meu vreo doua saptamani sa iesim in oras, "sa ne cunoastem si noi mai bine". Nu prea ma tenta perspectiva - ma simteam excelent necunoscandu-l mai mult decat extrem de inspiratul nickname (not) - Eu123 si decat raspunsurile la intrebarile de trivia, care aratau o oarecare cultura generala, ce-i drept, dar dincolo de asta respectivul nu se distingea prin nimic.
(Pentru cei mai tineri dintre voi, care n-ati prins vremurile de glorie ale triviei - cele mai interesante erau nu atat raspunsurile la intrebari, cat mai ales discutiile off topic. Aspect la care Eu123 nu excela deloc).
Dupa ce-a insistat o vreme, mi-am zis ca n-am ce pierde mai mult de-o eventuala dupa-amiaza si am acceptat sa ne intalnim. La Universitate, la celebrele fantani. Nu stiam nici unul cum arata celalalt si ne daduseram cateva indicii ("blonda, cu ochelari, statura medie, probabil o geaca bleu" - era in februarie, respectiv "brunet, geaca rosie, caciula").
Hm, un barbat in geaca rosie... mda! Incepuse deja sa-mi para rau de dupa-amiaza aia. Ma rog, si-o fi zis ca asta-l distinge in aglomeratia specifica zonei - la urma-urmei, cati barbati poarta geaca rosie? Ajungand la locul stabilit, nu vedeam nicaieri vreo geaca rosie. Mi-o fi dat teapa, mi-am zis, constatand ca aproape ma bucur la gandul asta. Da' de unde. Mobilul meu a bip-ait din poseta, anuntand un sms.
"Unde esti?????". "La fantani", raspund, docila. "Nu te vad!!!!!!!!!!", sosi raspunsul, iar judecand dupa multitudinea semnelor de intrebare / exclamatie, mi-l si imaginam pe tip zbatandu-se intr-o incapere cu pereti capitonati si zbierand isteric.
In fine, o geaca rosie se apropie de mine, in prelungirea ei aflandu-se o garoafa de aceeasi culoare. "Buna, eu sunt Eu123". Imaginati-va un emoticon-cu-spranceana-ridicata, asa eram eu in acel moment. "Greta", zic, "si numele tau este...?". "Aaaaaa.... Bogdan!" si-mi decerneaza (alt termen mai potrivit nu exista pentru a descrie gestul) garoafa.
Pauza cateva secunde, ca si-asa vorbiseram prea mult. "Deci, incotro?", intreb vesela. "Aaaa... nu stiu. Unde vrei".
Sublim. Eu cam voiam acasa, dar evident fara el. M-am gandit sa-i spun ca trebuie sa fug deoarece canarul depune oua si trebuie asistat, sau imi da laptele in foc, sau creste ficusul. In loc de asta, iata-ma tropaind subtirel cu toculetele mele pe langa geaca rosie, care parea sa fi luat brusc o decizie si se indrepta spre Piata Romana. Asa, pur si simplu, fara sa spuna nimic si fiind, probabil, sigur ca-l voi urma. Sau cine stie, fiindu-i totuna.
"Vrei cafea?". Oh God. Nici in ziua de azi nu stiu de ce nu i-oi fi comunicat parerea mea despre el si n-oi fi facut cale intoarsa. Cafeaua am baut-o la KFC, ce sa mai - un loc predestinat pentru a bea cafele de soi :D Incercam sa salvez aparentele, si retrospectiv, nici asta nu mi-o inteleg. Dinspre geaca rosie nu venea niciun sunet. Se uita la mine, zambind incert si galben.
"Nu e nevoie sa fii asa vorbaret", am rostit, socotindu-ma spirituala.
"Deschide un subiect", grai geaca rosie prompt (da, continua s-o poarte inclusiv in incinta KFC, unde era destul de cald).
Am meditat cateva secunde la stupiditatea exprimarii - cum vine asta, subiectul e vreun dulap sau vreo carte, ca sa poata fi deschis? - si tocmai cand cautam febril ceva de spus, geaca preia initiativa cu o mutare de maestru:
"Vorbeste-mi despre tine".
Poate fi ceva mai stupid la o prima intalnire? Cine stie, o fi vrut sa ma angajeze si asta era un interviu incognito. Am incercat, din nou si tot inutil, sa mentin aparentele si sa dau impresia ca ma simt minunat. Ce risipa de timp si energie, ma gandesc azi.
N-o mai lungesc. Ceea ce-am reusit sa extrag de la geaca rosie in urmatoarea jumatate de ora au fost urmatoarele:
- a urcat pe munte si i-au inghetat picioarele (a tinut sa repete partea cu picioarele de mai multe ori; daca o fi fost vreun cod sau vreun mesaj abscons, n-am reusit sa-l decriptez);
- nu-i place matematica (nici mie, ca sa vezi, iuhuuu, asta e mana destinului, we are meant for each other);
- in timpul liber sta pe mIRC;
- are un frate mai mic.
A fost cea mai lunga cafea din viata mea.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu