Nu sunt cine stie ce patrioata - dovada sta faptul ca am emigrat aproape fara niciun regret, in tot cazul nu unul legat de, vorba lui Catavencu, "tarisoaraaa meaaaa, Romaniaaaaa" - insa privesc cu sufletul la gura si pumnii inclestati evolutia sportivilor romani la Londra.
 |
| Medaliile de la actuala editie a Jocurilor Olimpice |
E un moment atat de maret, e atat de merituos ca si-au castigat dreptul de a fi acolo, alaturi de elitele mondiale... si, mai presus de toate acestea, sunt ai nostri si ale noastre. Am un nod in gat si pielea "de gaina" de fiecare data cand in arena olimpica rasuna imnul Romaniei.
Am avut ocazia de a cunoaste cativa sportivi medaliati la Atena, in 2004. Lucram pe atunci ca jurnalist sportiv la Mediafax - desi asta n-a durat decat cateva luni, am prins o Olimpiada si am lucrat inclusiv 12 ore pe zi preluand si prelucrand stiri, traducand de pe AFP si ducandu-ma la aeroport de vreo 2-3 ori pe saptamana (la plecarea, respectiv intoarcerea delegatiilor). Imi aduc aminte si-acum de intalnirea cu delegatia olimpica de gimnastica...
Intampinarea avea loc in salonul oficial de la Otopeni (probabil atunci a fost singura mea ocazie de-a patrunde acolo; nu c-ar fi mare scofala, anyway). Octavian Belu si Mariana Bitang erau foarte indragiti de noi (turma cu microfoane si reportofoane) pentru ca erau mereu amabili si deschisi la dialog, vorbeau la obiect, consistent si suficient de mult incat sa iasa macar doua stiri numai din declaratiile lor. Mana cereasca, va spun :D Tot din aceleasi motive, o apreciam cu totii si pe Elisabeta Lipa.
Stiam ca gimnastele sunt destul de scunde si firave, dar cand le-am vazut mi s-a strans inima de duiosie si aproape m-am simtit ca o closca. Erau, fara exagerare, ca niste puiuti seriosi, poate un pic coplesiti de ceea ce tocmai realizasera. Catalina Ponor era vedeta incontestabila - avea trei medalii de aur la gat - si toti am vrut sa stam de vorba cu ea. Dupa aceea eu am intervievat-o pe Oana Ban si tin minte ca am fost tentata sa ma las pe vine, atat de micuta era pe langa mine. Dar ar fi fost un gest de-o mitocanie impardonabila: Oana putea sa-mi dea lectii referitor la munca indarjita, sacrificii, psihic de fier, lupta cu sine insasi...
Fetele au fost politicoase, deschise, rabdatoare cu noi si - extrem de important - cu adevarat modeste. "Iti multumesc pentru ceea ce mi-ai daruit", i-am spus Catalinei Ponor, la final de mini-interviu. "Nu ai pentru ce", a raspuns si zambetul ei a fost atat de sincer, atat de curat, atat de autentic... iar ea a fost atat de grandioasa in acel moment, asa cum statea in fata mea, cu cele trei medalii olimpice de aur la gat.
Mi se face inima ghem aducandu-mi aminte ce impresionata am fost. Sper din tot sufletul ca ai nostri sa ne dea sansa de a trai un nou vis olimpic. Toata bafta din lume sportivilor romani si, pentru ca astazi incep calificarile in proba de gimnastica artistica, toata bafta din lume Catalina, Sandra, Larisa, Diana (Chelaru) si Diana (Bulimar)... :)
Postări
2 comentarii:
Foarte frumos, mi s-a strans si mie inima doar cand am citit. Am un respect enorm pentru sportivi, imi dau lacrimile cand aud imnul. De abia astept ca si anul acesta sa am ocazia sa tremur cand aud inmul la Londra.
@Elena, se numeste ca azi ne-am infiorat pentru prima data la aceasta Olimpiada, multumita lui Alin Moldoveanu... S-a spart gheata, sper ca mai trage si pe altii dupa el! :)
Trimiteți un comentariu