A început ca un şah. Acum 10 ani :)

- Salutare!

- Salut.

- Ce faci?

- Bine.

Poate fi un început mai banal decât ăsta? Puţin probabil. De fapt, se încadra în peisajul general a ceea ce devenise mIRC în anul 2004. Tot mai puţină lume de soi, tot mai puţini oameni în stare să poarte o conversaţie. 

Intrase pe Chat cu gândul să se îngroape acolo câteva ore. Să uite de cotidian, care nu era trandafiriu din niciun punct de vedere. Dar conversaţia asta, iniţiată de el, nu părea din cale-afară de promiţătoare. Exact când se gândea la asta şi reflecta, blazată, că poate n-ar fi rău să-i dea Ignore individului, pe monitor apăru încă o linie.

- Şi-atunci de ce eşti aici?

Dacă a existat un moment decisiv în acel dialog, atunci a fost. A tresărit, ca scuturată din amorţeală. Discuţia a început să semene foarte bine cu un joc de şah, dar unul oarecum atipic: nimeni n-a luat regina, iar regele n-a fost niciun moment în pericol.

- Cinismul n-a făcut rău nimănui, observă el ceva mai târziu ca răspuns la o replică de-a ei, sondând apoi terenul: eşti mai cinică toamna sau e o coincidenţă?

- Sunt mai cinică după ce constat că sensibilitatea nu-mi face niciun serviciu.

Cam slab contraatac.

- Şi ce stări te mai vizitează, afară de cinismul impus şi sensibilitatea nativă?

- Nostalgia, ambiţia... în măsura în care se pot numi stări.

- Da, acceptate. Mai departe.

Eeeee... ce-i cu chestionarul ăsta? Să-i tăiem elanul, îşi zise ea, bătăioasă.

- Mi se pare mie sau sunt pe canapeaua psihologului?
Na. Ia-o pe-asta.

- În măsura în care ai avea nevoie să fii, aş putea juca şi rolul ăsta :)

- Nu am nevoie, ricană ea, îndulcind apoi: dar mulţumesc.

- Mi-era teamă de o întrebare de genul "ce alt rol mai joci, de fapt?"

La naiba. De ce nu s-a gândit la asta, decedecedece.

- E binevenită întrebarea, oricum, mai încercă ea, deşi bănuia că degeaba încearcă.

- Nu se pune. Trecem peste.

Mda, bănuială confirmată. 

La finalul discuţiei, el i-a trimis o melodie pe care s-o asculte. "Seul", a lui Garou.

9 septembrie 2004. Din seara aceea, niciunul n-a mai fost singur.

La mulţi ani, nouă :) Mulţumiri celui care-a inventat mIRC. Şi mulţumiri muzei care l-a inspirat pe el să salveze conversaţia, deşi pe-atunci nu putea şti că avea să devină punct de referinţă :)