duminică, 15 martie 2015

Două scurte de weekend


Am scris destul de puţin săptămâna asta, de fapt un singur text. Asta deşi la începutul acestui an mi-am propus să fiu ceva mai harnică în ceea ce priveşte blogul. Am avut însă o perioadă foarte aglomerată la serviciu şi am tras de mine mai mult decât m-aş fi crezut în stare pentru a termina totul la timp. Ceea ce am reuşit, că veni vorba. Dar asta m-a consumat atât de tare fizic şi psihic, încât n-am mai fost în stare de nimic după-amiaza, în afară de a zăcea cu laptopul în braţe sau de a dormi.

În weeekend n-am făcut mare scofală, dacă nu pun la socoteală faptul că am terminat cel de-al treilea sezon din serialul "House of Cards". Vaaaaai, dacă aţi şti cât mă abţin, şi asta numai din consideraţie pentru aceia dintre voi care n-au văzut tot sezonul încă şi care numai de spoilere nu au nevoie :)) Un lucru pot să spun, totuşi: Kevin Spacey este un zeu. There, I said it. A avut nişte monologuri de-a lungul acestui sezon atât de pline de forţă şi de măreţie şi în acelaşi timp de autentice, încât mă uitam şi nu-mi venea să cred că un actor poate realiza aşa ceva.
Şi mai pot spune un lucru: am anticipat finalul sezonului cu vreo trei episoade mai devreme. Era previzibil, totul părea să conveargă spre deznodământul cu pricina. Oare asta înseamnă că aş fi eligibilă pentru un post în echipa de scenarişti a serialului? :D
Vă conjur, care mai aveţi de urmărit serialul, faceţi-o, poate îl disecăm împreună :)) În special "momentul Petrov", probabil cea mai spectaculoasă răsturnare de situaţie din tot sezonul... :D

Din categoria "ce-am mai comis în ultima vreme", să vă spun că mă înscrisesem din nou la loteria pentru bilete la Concertul de Anul Nou de la Viena. Desigur, de data asta în cu totul altă stare de spirit decât anul trecut; mai exact, mi-era indiferent dacă voi câştiga sau nu. A fost aşa, un fel de "ia să văd, dacă nu pun suflet şi nu-mi pasă, ce se întâmplă?". În treacăt, mă gândisem că-n eventualitatea în care voi câştiga, voi cumpăra biletele şi fie le dăruiesc cuiva din familie, fie le vând pe eBay. N-a fost nevoie să mă preocup mai departe de ce-aş face cu ele, fiindcă am primit mail-ul politicos şi plin de regrete :)) al Filarmonicii, prin care eram anunţată că nu sunt printre cei care... etc etc etc. Atâta pagubă, am zis, ridicând din umeri cu nepăsarea omului care şi-a văzut, oricum, visul cu ochii. În tot cazul, cu ocazia asta am constatat încă o dată nişte aspecte cel puţin discutabile ale procesului de selecţie:

- potrivit unui script pe care-l puteai vedea după logare, la tragerea la sorţi s-au înscris peste 380.000 de persoane. Însă asta era o cifră "la grămadă"; nu se menţionează numărul de înscrieri pentru fiecare concert în parte sau pe categorii. Era pur şi simplu un număr aruncat acolo pe ecran. Dacă asta înţeleg ei prin "transparenţă", de care promiseseră la începutul anului că vor da dovadă, înseamnă că semnificaţia termenului le este necunoscută.

- când m-am înscris, am cercetat cu atenţie graficul locurilor disponibile la fiecare dintre cele trei concerte (30 şi 31 decembrie, respectiv 1 ianuarie).  Ce am constatat este că la concertul de pe 30 se ofereau cele mai multe locuri; la cel de pe 31 doar vreo 60% dintre ele, iar pentru concertul de pe 1 ianuarie nu erau incluse în tragerea la sorţi nici măcar jumătate dintre locurile disponibile pe 30 decembrie. Şi ei mai vorbesc de "şanse egale"? Oh, cum să nu. "Egalitate, dar nu pentru căţei", vorba poetului. De exemplu, categoria la care am avut eu bilet ("Podium") nu se regăsea în tragerea la sorţi decât pentru concertul de pe 30 decembrie, nu şi la cel de pe 31 sau de pe 1. 
Concluzia e una singură, cel puţin de la mine aşa se vede: lăsând la o parte biletele rezervate din start pentru oficialităţi, familiile celor din orchestră şi persoanele cu sânge albastru, multe bilete nu sunt incluse în tragerea la sorţi tocmai pentru a fi comercializate apoi în regim de re-sale de către agenţiile de ticketing.
Mă rog, felul în care pun biletele în vânzare este decizia lor, dar e urât faptul că nu sunt sinceri. Însă e bine că există aceste agenţii, care la o adică pot constitui o alternativă; despre agenţia care mi-a îndeplinit mie visul de-a ajunge la acest concert am povestit în ianuarie.

Acestea fiind spuse, vă urez un ce-a-mai-rămas-din-weekend liniştit :)) Şi o săptămână aşa cum vă doriţi voi să fie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu