Necesit vulcanizare

Spre dezumflarea-mi, Musiu Şarl a aprobat "proiectul" Viezurelui. Iniţial se strâmbase agasat de idee, după care, pe măsură ce-i povesteam planul (cât mai economicos şi lipsit de entuziasm cu putinţă, dar de pus la curent trebuia să-l pun), s-a trezit că perspectiva îi surâde. Ba a mai venit şi cu vreo două idei suplimentare, pe care cu mare plăcere i le-aş fi făcut guler. Aşa că nu numai că trebuie să mă apuc de făcut liste (grrrrr), dar mă văd şi lipsită de plăcerea de a-i comunica Viezurelui că ideea lui nu a fost acceptată. Well done, Musiu Şarl. Not. 

Spre încă şi mai marea-mi dezumflare, există posibilitatea ca din iulie să revină "prietena" mea, Insipida. Pasămite clientul la care plecase ea să rupă gura târgului şi pisica-n două a reziliat contractul cu firma noastră, cu începere de la 1 iulie. Decizia, deşi-n mod evident nu una fericită, nu afectează angajaţii de acolo, cel puţin nu pe cei permanenţi, care vor fi redistribuiţi. Pe cale de consecinţă, aceia dintre noi care se transferaseră (n-a fost singura care a plecat) se vor întoarce la nava-mamă. Shit, shit, shit! Ok, încă nu e bătut în cuie că şi mamzel va reveni (şefa nu e încântată deloc, dar deloc de perspectivă, şi-n lumina a ceea ce devenise relaţia lor, tind să-i dau crezare), însă chiar şi aşa... e de dud. Pe de altă parte, aceeaşi şefă mi-a spus, clar şi de mai multe ori, că DACĂ va fi să se întoarcă, Insipida nu va mai fi superioara mea în niciun fel, ci vom avea poziţii egale. Mno, s-o văd şi pe-asta.... deşi dacă e după mine, aş prefera să n-o mai văd pe ea deloc :))

Cum mă vulcanizez eu acuma, dezumflată fiind, aia e întrebarea.

Nu, complimentul subînţeles al lui Musiu Şarl (care, când m-am oferit vineri să vin la serviciu şi sâmbătă din cauza volumului de muncă, mi-a zis: "Vă mulţumesc pentru că vă oferiţi, dar nu vreau să faceţi asta. Fiindcă, dacă trebuie să vă dau liber în contul orelor acumulate, m-ar deranja mai mult absenţa dumneavoastră decât ce mai rămâne de făcut de azi pentru luni") nu se pune. Îl cred că a fost sincer şi, pe moment, m-a motivat. Am lucrat de parcă aş fi fost pe Duracell şi am terminat tot, inclusiv ceea ce n-aş fi crezut că reuşesc să dovedesc. Dar asta, cum spuneam, nu se pune. Sau nu se MAI pune. Perspectiva întoarcerii creaturii m-a tuflit aproape complet.