(Ca) de duminică

Sfârșit de săptămână, s-a schimbat și ora, e înnorat și frig (la mine, cel puțin). A fost o săptămână grea, dar care se încheie cu bine, slavă Domnului. Mă simt, cum să zic... epuizată de ușurare :) Vreme de neieșit din casă, de băut ceai din căni viu colorate, de ronțăit migdale trase în ciocolată albă și de citit vreo carte captivantă. Sau, eventual, de văzut vreun film bun. În această ultimă privință, am fost inspirată de-o retrospectivă de pe BuzzFeed; 129 de imagini reprezentative din felurite pelicule, multe dintre ele capodopere ale genului.

Dacă stau să mă uit, ajung la concluzia că am văzut prea puține dintre ele. Îmi place să cred însă că le-am văzut pe cele mai bune, dar asta nu înseamnă că la o adică n-aș mai avea de recuperat. 

Lista integrală a filmelor o găsiți pe link-ul de mai sus; eu am selectat doar nouă, pe care le-am văzut (unele dintre ele, de mai multe ori) și pe care le-aș recomanda la orice oră. 

”Casablanca”(1942)

Este un film despre care nu am alt argument decât acela că, pur și simplu, trebuie văzut. Una dintre cele mai curate și autentice povești de dragoste, pardon de pleonasm. 

Cu un Humphrey Bogart șarmant, chiar dacă nu e genul de frumusețe masculină clasică. Și cu o Ingrid Bergman superbă, senzuală, irezistibilă. Și cu melodia ”As Time Goes By”, una dintre cele mai frumoase și melancolice piese de pe soundtrack-ul unui film.

 ”The Shining” (1980)

După ce l-am văzut, acum vreo cinci ani, am scris și eu o mică recenzie. Îmi mențin părere de atunci, anume că filmul este-n multe privințe mai puțin reușit decât cartea. 

Dar Jack Nicholson face un rol atât de mare, încât merită să vă uitați, fie și numai pentru asta. Dintr-un singur punct de vedere m-am răzgândit - atunci scriam că, foarte probabil, nu voi revedea filmul ăsta, dar acum nu exclud varianta la o adică. Un asemenea recital actoricesc nu-i de toată ziua și pot trece relativ ușor (la nevoie, chiar cu ”skip” :D) peste scenele gen cadavrul femeii înecate care se ridică din cada unde-și găsise sfârșitul și pornește nu tocmai grațios în urmărire... :))

”Reservoir Dogs” (1992)

O operă de artă made in Quentin Tarantino, așa s-ar putea descrie filmul ăsta într-o singură frază. Cred că l-am văzut de vreo patru ori, iar multe dintre dialoguri le-am învățat pe de rost. Despre una dintre problemele de... etică pe care le pune în discuție, am scris acum câțiva ani. 

Filmul e dur și cu multe replici licențioase, dar asta e parte din farmecul lui Tarantino. Dacă nu sunteți foarte sensibili la scene cu sânge și nici din cale-afară de pudici, vă garantez c-o să vă placă. ”A lot”, vorba lui Mr. White :D

”American Beauty” (1999)

Unul dintre cele mai bune filme ale lui Kevin Spacey. Oh wait, Kevin Spacey n-a jucat decât în filme bune. Bine, deci ăsta e unul foarte-foarte-foarte bun. 

E genul de film la care te uiți, pui pauză și te gândești: cum poate juca un actor ATÂT de bine? Ce minte genială a avut scenaristul și ce intuiție a avut regizorul, de-au transpus o poveste altminteri absolut banală într-o poveste pe cât de realistă, pe atât de extraordinară?

”Goodfellas” (1990)

Am mai scris și cu alte ocazii cât de mult îmi plac filmele regizate de Martin Scorsese. Și dacă-n distribuție se regăsește și Robert De Niro, se numește că-i un adevărat festin. 

Da, filmul este dur, dar un alt gen de duritate decât cea din peliculele lui Tarantino; pentru unii poate că-i mai greu de suportat. Ce-mi place este că Scorsese nu și-a propus niciun moment să ne facă morală, ceea ce regăsim de-atâtea ori în filmele americane. Pur și simplu prezintă o poveste necosmetizată despre gangsteri, bazată pe întâmplări adevărate. Mag-ni-fic, vă spun. 

”Pulp Fiction” (1994)

Încă un film de Tarantino din mica mea selecție și, spun mulți, capodopera lui absolută. Sunt de acord cu ei: filmul e-o minunăție. Umorul negru este prezent din plin și savuros. Am scris mai demult despre o scenă reprezentativă. Și pe-asta am învățat-o pe de rost, atât eu cât și jupânul legitim.

Nu o dată l-am auzit mormăind edificat ”when Bonnie goes shopping, she buys shit”, atunci când cumpăr ceva, hmm, nepotrivit :))) Adică roșii în suc propriu în loc de bulion, de exemplu :))

”The Shawshank Redemption” (1994)

Este de ani de zile în topul primelor trei cele mai bune filme ale tuturor timpurilor pe imdb.com și faptul cu siguranță nu e întâmplător. 

Un film atipic pentru o adaptare după Stephen King, dar atât de bun, încât aproape că-mi vine să vă poruncesc să-l vedeți, presupunând că n-ați făcut-o încă :) Poate singurul lucru la care să zicem că păcătuiește este coloana sonoră; muzica ar fi putut fi mult mai impresionantă. Dar e un aspect minor, care nu știrbește din valoarea filmului. 

”Gladiator” (2000)

Serios, mai e cineva care n-a urmărit povestea lui Maximus? Mi-e greu să cred. Mi-a plăcut enorm, m-a impresionat atât de puternic... Aș spune că, urmărindu-l, am suferit; dar am suferit frumos. 

Nu știu cât de acurat este filmul din punct de vedere al adevărului istoric, dar nu cred că a fost prea departe de realitate. Iar muzica este dramatică, intensă, intensificând sau chiar inducând stări sufletești. ”Gladiator” este un film istoric, despre istorie. 

”Schindler's List” (1993)

Cred că este cel mai bun film despre Holocaust care s-a făcut vreodată - și concurența e serioasă la acest capitol. Este și atipic; vorbește nu doar despre disperare, pierdere și moarte, ci și despre speranță, zâmbet și, în final, întoarcerea la viață.

Este cu atât mai impresionant cu cât știi că totul a fost real și Oskar Schindler a existat cu adevărat. A salvat peste o mie de evrei de la o moarte sigură în camerele de gazare de la Auschwitz, iar moștenirea lui se concretizează în urmașii acestora, care n-ar fi fost pe lume fără actul său de-un curaj ieșit din comun. 

Cam asta ar fi selecția mea :) Din lista de pe BuzzFeed lipsesc o mulțime de filme bune și foarte bune, pe care cu mare plăcere le-aș recomanda, însă până la urmă percepția este subiectivă. Trag nădejde că v-am făcut chef de-un film bun :)