Azi voiam să scriu despre o prăjitură

Așa plănuiam ieri, cel puțin.  Dădusem peste un articol despre prăjitura mea preferată, care anul acesta împlinește 100 de ani :) O delicatesă cu tradiție și atât de fină și de gustoasă, cum n-aș fi crezut că există, până n-am descoperit-o. Și voiam să vă povestesc și vouă desprea ea, să vă invit să n-o ratați dacă se ivește ocazia de-a o gusta și-apoi să mă duc în prima cofetărie și să-mi iau vreo trei felii, să-mi ajungă. 

Dar nu pot scrie asta. Nu astăzi. Nu după ce s-a întâmplat aseară în clubul Colectiv din București, unde un incendiu, pornit spontan de la artificiile care-au aprins bureții fonoizolanți, a pus capăt vieții a 27 de oameni potrivit sinistrului bilanț actual și a rănit peste 100 de persoane.

Mintea omenească (ok, a mea cel puțin) nu poate cuprinde cu adevărat ceea ce trebuie să se fi întâmplat acolo. Ce panică viscerală, ce groază a morții iminente trebuie să-i fi cuprins pe toți. Ce gânduri or fi avut oamenii aflați mai în spate, când au înțeles că nu vor mai ieși în viață din locul acela. Că vor arde de vii. 

Sper din tot sufletul că și-au pierdut cunoștința de la fumul inhalat înainte de-a conștientiza pe deplin ce urmează să se întâmple cu ei. 

Și deschid azi-dimineață Facebook-ul. Printre multe postări de bun-simț, cum ar fi apelurile pentru donat sânge și informațiile referitoare la asta, sau share-urile cu listele persoanelor internate la diferite spitale din București (mulți își caută și acum prietenii sau rudele, despre unii nu se știe nimic, of Doamne...), deci printre aceste postări cum ziceam, se mai ițește câte una cu o imagine a unei căni de cafea și mesajul ”bună dimineața, e weekend!”. Sau cu vreo pisicuță care-n acest moment nu-interesează-pe-nimeni-normal-la-cap-cât-de-drăgălașă-e. Sau cu orice altă tâmpenie precum cele de mai sus. 

Oamenilor (mă adresez celor cu postări precum cele exemplificate în paragraful anterior cu pisica sau cafeaua, dacă o citi vreunul pe aici), voi ați înnebunit? Mai bine-zis, ați fost vreodată normali la cap? Cum naiba vă mai arde acum de așa ceva? Cum de n-ați dat buzna la centrele de donat sânge? (singurul motiv pentru care-mi pare rău că nu-s în București azi e că nu pot dona). Ok, să zicem că ați donat sau că, din motive obiective, n-o puteți face. Sau că ați băut o bere aseară și nu puteți dona decât mâine, cel devreme. Bun, dar asta tot nu vă scuză inconștiența și, n-aveți decât să vă supărați pe mine, prostia. E stupid să puneți postări roz-bombon într-un moment ca ăsta și nu face decât să demonstreze cât de nepăsători sunteți. 

”Și ce-ai vrea să fac, ce pot să fac eu”, m-ar putea întreba unii din ei. De acord, nu e ca și cum noi cei mulți am putea să facem prea multe. Pentru asta s-a votat, pentru asta au fost unii aleși: ca să aibă puterea de-a face. Faptul că-și bat joc de încrederea acordată și de funcția pe care-o au e altă discuție, pe care n-am nicio intenție s-o încep. Dar, dacă tot nu puteți face mare lucru, de ce nu tăceți?!! De ce nu vă împreunați mâinile într-un gând pentru aceia care s-au dus, pentru aceia care luptă să trăiască și într-un gest de mulțumire că n-ați fost voi sau cei dragi vouă în ceea ce pare să fi fost versiunea modernă a Infernului dantesc? De ce sunteți atât de nesimțiți?