Salată de weekend (69)

Încă trei zile cu tot cu cea de azi și hai c-a trecut ianuarie, pfff, mi se pare că tot în ianuarie suntem de trei ani și două luni 🤨. Chiar dacă n-am achiesat la ”blue Monday” de lunea trecută și chiar dacă e un sentiment perfect explicabil după sărbători, totuși mi s-a părut o lună lungă. 
Nu că m-aș fi plictisit, mind you. Rapoarte și prezentări de final de an, evaluare anuală și invitația de-a lua parte la un proiect nou. 

🤓 Evaluarea a fost chiar o surpriză, în sensul că de data asta chiar fusesem rezonabil de convinsă că am bușit KPI-urile de-am făcut un terci din ele. Au fost parcă mai dificile decât oricând, iar anul trecut a fost în unele privințe destul de provocator. (Paranteză: sper că există un loc special în iad pentru cel care a inventat cuvântul ”challenge”, închid paranteza 😒). 
Dar a ieșit bine. Chiar foarte bine, de-am fost euforică vreo două zile și nu neapărat ca urmare a rezultatului per se, cât fiindcă nu mă așteptasem. 
Mă rog, după aia m-am întors la treburi și pe la al zecelea Email din categoria ”what is the status” mi-a cam trecut euforia, da' a fost bună și aia care-a fost 😀. 

💻 În ceea ce privește proiectul, hm. Ultima dată când am acceptat o invitație de felul ăsta, am conchis că ”mai bine-mi băgam un băț nu-spun-unde și mergeam cu el târâș”. L-am dus cu bine la capăt, dar partea cu bățul a rămas valabilă. Iar de data e o chestie incomparabil mai complexă, cu implicații mult mai mari, cu decizii pe care n-a trebuit să le iau niciodată până acum și cine_m-o_fi_pus_să_mă_bag_în_chestia_astaaaa 🤯🤯🤯.

Iar faptul că mi se spune ”e o dovadă a încrederii pe care o au în tine” mă face să hiperventilez încă și mai strașnic.

📺 Pe Netflix se întâmplă una dintre cele mai mișto chestii - au apărut o mulțime de filme din seria James Bond, nu cred că toate (sunt totuși cam puține ca să fie toate), dar ce-mi pasă: sunt toate patru cu Pierce Brosnan, pasiunea supremă a adolescenței mele, Jose Armandooo (glumesc, pliz 😁). 
Weekendul trecut ne-am uitat amândoi la ”Tomorrow Never Dies”, care s-a filmat inclusiv la Hamburg și  moa, ce ne-a plăcut să vedem cum arătau străzile din centru în urmă cu aproape 30 de ani. 
- Spionaj, computere, codificatoare GPS, softuri concepute special cu bug-uri, astfel încât să aibă nevoie de update-uri ani la rând. Oare ce-am înțeles noi din filmul ăsta în 1997, când nici nu văzuserăm vreodată un computer?
- Probabil mai nimic, am zis cu sinceritate. Adică eu mă uitam numai la Brosnan și na 😇.
- Normal că numai la el te uitai (😏).
Ei, da, te pomenești că el nu s-o fi uitat la Bond-ină 🙄.

🎾 Urmăresc rezultatele de la Australian Open și toate favoritele mele au fost eliminate. Meh. Acum sper să câștige Svitolina, dacă tot a trimis-o acasă pe Coco Gauff. Dacă iar câștigă urlătoarea supremă, respectiv Sabalenka, prevăd că m-apucă dracii. 

Recitesc ce-am scris și concluzionez: cam frugală salata asta. Nu știu de ce mi-aduc aminte de Harvey din ”Suits”, când, întrebat ce crede că e-n mintea lui Louis, a răspuns flegmatic: ”cats, ballet, Harvey Specter”. Cam asta-mi inspiră salata de azi, dar asta avem, asta mâncăm 😃.