Problemă cu mături la nivel înalt

Mi s-au aliniat cam prost planetele în ultima vreme, deci inspirația-mi nu se prezintă prea îmbucurător (”cinq cent soixante-cinq centimetres, gheață la mal”, pentru cine-și mai aduce aminte de cotele apelor Dunării). Dar azi mi-a ajuns la urechi una atât de gogonată, încât n-am rezistat să nu v-o spun.

De mai bine de trei luni (de la 1 noiembrie, mai precis) avem un nou director de filială. Trebuie să spun că fluctuația de personal la nivel de middle și top management a fost una semnificativă în ultimii ani - habar n-am ce nu le place lor, sau ce nu le place altora la ei, dar managerii și directorașii n-au făcut prea mulți purici la noi de la o vreme încoace. Mă rog, nu ne-am bătut prea mult capul cu asta - noi suntem prea mărunți ca să ne preocupe astfel de aspecte și oricum, în ce ne privește nu se poate spune că s-ar fi schimbat ceva palpabil. 

Așa, deci avem un nou boss. Am așteptat cu oarecare curiozitate să-l cunoaștem, să se familiarizeze cu bucătăria noastră, eventual să ia și niște măsuri, dacă vrea și nu se supără (fără a intra în detalii, există niște disfuncții semnificative într-una dintre secții, disfuncții care ne afectează productivitatea tuturor. Problema e străveche și arhicunoscută, dar niciunul dintre managerii anteriori n-a reușit să taie nodul gordian). Omul a rămas însă destul de low profile, noi ne-am văzut de-ale noastre și practic am și uitat de existența lui.

Dar el din umbră ne veghează, cu ochi de linx ne... ptiu, era să scriu ”penetrează”, mă cuprinsese fiorul poetic și-o luasem prin porumb. Sper că nu mă citesc și minorii. Anyway, azi vine un team leader la mine și-mi spune, citez precis, ”ai grijă ce faci cu mătura”.

Hait! M-a văzut careva întreținând activități dubioase cu antemenționatul accesoriu? Sau eventual zburând călare pe dânsul? (Am o mătură ca asta, că veni vorba. Și nu doar eu - avem mai multe în secție. Uneori stau agățate într-un suport special pe perete, dar cel mai adesea zac pe unde-apucă, sprijinite pur și simplu de pereți). 

De ce vă istorisesc atât de detaliat cum devine cazul cu măturile și de ce-s ele atât de importante, poate vă-ntrebați. Asta m-am întrebat și eu. ”Păi”, zise team leaderul pe-un ton în care se ghicea perplexitatea, ”directorul a spus că a observat că măturile nu sunt puse în suporturile lor, ci stau ici și colo la perete și nu e de acord cu asta. A cerut să ținem toate măturile în suporturi. Și dacă nu sunt suporturi suficiente, trebuie doar să spunem și se vor monta câte sunt necesare”. 

N-am avut nicio replică la asta. De fapt, cred că nu mai era nimic de zis. După mai bine de trei luni de când a preluat postul, directorul a constatat că avem o problemă deosebit de serioasă și, plin de elan, a remediat neajunsul.

În tăcere, m-am dus ascultătoare și am pus mătura în suport. Așa cum a poruncit conducătorul nostru.