”Despre smerenie”, cu mirare

Nu știu dacă ați auzit deja despre noua piesă a formației ”Taxi”, intitulată ”Despre Smerenie”, dar dacă n-ați auzit nu pot decât să presupun că n-ați avut acces la internet zilele astea (ceea ce nu-i deloc rău, de altfel). Foarte probabil veți auzi însă în perioada următoare, având în vedere controversele și valurile de proteste pe care le-a stârnit în numai trei zile de când a fost lansată.

Melodia reprezintă un protest la adresa Catedralei Mântuirii Neamului, o construcție-mamut care a fost deja subiectul multor discuții. Au fost alese 33 de personalități în vogă ale momentului (habar nu am de ce tocmai 33, sper că nu s-a intenționat vreo aluzie la vârsta Lui Hristos, că mi s-ar părea culmea blasfemiei), personalități care au reprodus pe rând sloganul ”Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici”. A fost suficient pentru ca lumea să se revolte în cor:

”De unde știți voi ce preferă Dumnezeu? Aroganților care sunteți voi aroganți”.

”Ipocriților, de ce nu vă mutați voi în case mici de lemn? De ce vorbiți despre smerenie când voi locuiți în case de sute de metri pătrați, aveți bani, faceți și dregeți?”

”Sunteți ipocriți că ați lansat melodia asta tocmai în Postul Paștelui, huo!”.

”De ce vă revoltați că va fi o catedrală mare, n-ați auzit de Basilica di San Pietro sau Westminster Abbey sau Notre Dame, adică alea nu-s mari, ceeeee?”.

Revolta drept-credincioșilor (vorba vine) nu s-a limitat la vociferări în mediul virtual, ci s-a manifestat și prin alt gen de fapte; de exemplu, a fost difuzat un video în care este arsă o carte a scriitorului Mircea Cărtărescu, drept reacție la faptul că acesta a apărut în videoclip. Or, acest act deviant amintind de călugărul Savonarola este un semnal că s-a mers deja mult prea departe. Nu au lipsit nici ”glumele” sordide sub forma unor poze cu sicrie, ca aluzie la ”lemn și spații mici”. Un prost-gust detestabil, din punctul meu de vedere.

În fapt, exagerarea și exaltarea de care au dat dovadă criticii aproape că validează mesajul piesei. Asta cu toate că, strict din punct de vedere muzical, melodia este egală cu zero (în opinia mea de ascultător și altminteri fan al pieselor formației ”Taxi”). Cântecul este plictisitor, n-are nimic ”catchy” și este și mult prea lung, iar mesajul se repetă aproape obsedant. Lăsând la o parte controversa în sine, reușește doar să agaseze, în niciun caz să convingă. 

Personal, mă miră ardoarea și intensitatea discuțiilor. Serios, chiar nu înțeleg de ce atâta agitație. În primul rând, catedrala e pe jumătate terminată, deci protestul ăsta vine cam prea târziu și oricum nu se mai poate schimba nimic. Că melodia nu prea are valoare în sine, am spus deja. De asemenea, mi se pare (și mie) cel puțin nepotrivit să-i văd pe Cornel Ilie sau Bănică Jr. vorbind despre smerenie.

Acum, spun și eu ca rabinul: și tu ai dreptate, și tu ai dreptate... Cu alte cuvinte, și eu sunt de părere că nu există un raport de directă proporționalitate între grandoarea unei biserici și prezența divină. Sigur, mă impresionează bisericile mari, nu pot să neg. Dar fiorul, ”acel” fior, l-am simțit într-o biserică micuță din București. Nu la Notre Dame și nici în Domul din Berlin, chiar dacă acestea sunt niște adevărate bijuterii arhitectonice. Dumnezeu nu ține însă cont de asta. Dacă nu-L vei găsi în biserica mică din lemn, nu-L vei găsi nici în Catedrală (valabil și invers, desigur).

În aceeași notă, să nu uităm că Hristos s-a născut în iesle și a dus o viață simplă, cu desăvârșire lipsită de opulență. Un aspect de care mai-marii bisericii aleg, în mod convenabil, să uite. Așa cum uită și că Hristos a alungat negustorii din templu, în timp ce în fiecare biserică din România sunt expuse diverse obiecte la vânzare.  

Eu nu știu ce preferă Dumnezeu. Nu pot avea aroganța de a-mi pune problema așa, iar credința este oricum o noțiune foarte subiectivă. Dar cred că este bine să fim umili, în sensul pozitiv al termenului. Intenția nu era să se vorbească despre ce preferă Dumnezeu; cine a interpretat așa, a greșit. Mesajul piesei era despre obrăznicia de-a cheltui sume colosale pentru (încă) o construcție religioasă, în condițiile în care oricum există mult mai multe biserici decât spitale în țară (de exemplu). Dacă l-ar fi ambalat așa, mă hazardez să cred că reacțiile n-ar fi fost atât de agresive. 

Am fost suficient de rabin?

Edit, 14.04: videoclipul piesei a fost retras temporar de pe youtube, urmând să fie relansat într-o versiune modificată.