Vă
aduceți aminte de eroarea aia cu ”ecran albastru” pe care-o dădea
Windows-ul cu mult timp (și cu multe versiuni) în urmă, nu? ”A fatal error has occured” și albastru ni se făcea și nouă în fața ochilor. Ei bine, o
astfel de eroare a dat și soft-ul din scăfârlia lui yours truly. Ori am
luat-o razna, ori am luat-o razna. Nu, n-am scris greșit și nici nu
exagerez, poftim, luați de judecați și voi.
Cei
trei bărbați principali din viața mea (nu căscați ochii și nu vă
gândiți la prostii), respectiv jupânul, taică-meu și socru-meu își
sărbătoresc onomastica în aceeași zi. Tata se sună cu socrul, jupânul îl
sună pe socru, tata sună între timp la noi, ”stai să-l chem că e pe
Skype cu taică-su”, eu îi felicit pe tați și-l pup pe dumnealui, să
trăiți, să una, să alta, de-astea onomasticești.
Anul ăsta, mă trezesc în ziua respectivă plină de elan și nici nu pun bine filtrul de cafea la treabă, că-l iau pe jupân la zor:
- Hai, să nu ne-apuce amiaza fără să-i sunăm pe tați să le urăm diverse.
Omul răsucește un cap căpiat, ce-i frate cu zelul ăsta pe nevastă-sa...
- Nu te uita așa la mine, hai să-i sunăm. Și să mi-l dai și mie pe taică-tu la telefon când termini de vorbit cu el.
- ... ok, zice el, în continuare bulversat.
Nu
pricepeam de ce e așa de contrariat, dar nici n-am stat să mă gândesc
la asta. Mulțumită de mine că am organizat diplomatica problemă a
felicitărilor de onomastică, îmi iau cafeaua și pătrund pe Facebook.
Deloc surprinzător, feed-ul e plin de ”să trăiți cu numele”, expresie pe
care am renunțat să-ncerc s-o înțeleg. Scroll-ez rapid peste zecile de
urări și imagini festive, mda, nimic interesant... și deodată casc ochii
și înghit în sec, gogâlț-gogâlț.
”La
mulți ani!”, îi scrisese cineva jupânului. Iar eu... nu-i spusesem
nimic, în schimb îl zorisem să-i felicite pe cei care au același nume ca
și el.
E
prima dată când mi se întâmplă una ca asta. Realmente nu pot să-mi
explic ce vid s-a produs în capul meu și cum de mi-a ieșit complet din
minte că e și onomastica lui. M-am simțit cumplit de prost și
insuportabil de proastă. Din fericire, omul nu e genul care să țină cont
de astfel de formalități și n-a făcut decât să se amuze de
scurtcircuitul gândirii mele, dar asta nu m-a făcut să mă simt mai
bine.
Nu
vreți să vă imaginați cum ar fi decurs lucrurile dacă situația ar fi
fost invers și eu aș fi fost cea nefelicitată, nepupată și ne-nimic. Țin
foarte mult la convenționalismele astea și ofuscarea nu mi-ar fi fost
deloc mică. Mă bucur că el nu-mi seamănă, dar tot prost (și proastă) mă
simt.
6 comentarii:
hahaha :)) te revansezi tu, se repara, bine ca nu tine cont :)
si eu sunt cu din astea, hai sa sunam pe vara-ta, hai sa sunam pe cutarica etc. El pai lasa ca i-am dat un mesaj pe watsup :)) io turbez, cum mesaj, sa sunam sa uram alea alea. Ca asa-i cand esti mai departe simt ca trebuie sa facem lucrurile mai asa.. politically correct :))
Cris
Anul asta s-a nimerit sa fiu in Los Angeles in saptamana de dinainte de ziua omului dar cand cumparam biletele de avion am facut pe naiba in patru in asa fel incat sa ajung acasa de ziua lui seara la o ora cat de cat acceptabila incat sa putem merge undeva in oras impreuna sa sarbatorim.
Din cauza fusului orar si a drumului lung pe avion nu am apucat sa vorbesc cu el in ziua aia si sa ii urez nimic.
Deci aterizez frumos pe la 17.00, ne intalnim, ne pupam si plecam de la aeroport.
Dupa vreo ora de talalait in masina cate in luna si in stele imi dau seama ca am fost atat de cascata incat nici macar nu i-am zis "la multi ani." Nu stiu ce naiba am avut in cap. Sau mai bine zis nu am avut.
Deci capul sus ca se poate si mai rau.
Și omul fuge de urări telefonice, mai ales dacă e vorba de persoane din categoria ”noblesse oblige”. Dar o nefăcută ca mine nu are la activ. Încă :))
Măcar tu te-ai gândit că e ziua lui, ai plănuit cum să ajungi mai devreme, te-ai strofocat. E circumstanță atenuantă! :))
Hahaha!!!
Aşa îi zic eu jumătăţii mele când fac câte o boacănă: "Zi mersi că n-ai făcut-o tu, că-ţi dai seama ce-ar fi fost!"
Adevăru-i că suntem niște comori la casele oamenilor :))
Trimiteți un comentariu