Pe tărâm american (III): muzeele din New York

Metropolitan Museum of Art fusese de la bun început pe lista noastră - deși eram destul de sceptici, gândindu-ne cumva că... ți-ai găsit cine să aibă artă, americanii. Pfff, îmi ziceam eu, snoabă cum mă știți - orice-ar fi având ei acolo, nu poate fi peste ceea ce-am văzut la Galeriile Uffizi, unde într-adevăr am dat peste niște comori cum nu aș fi crezut că există. 

Am fost, însă, plăcut surprinși. 

De fapt, primul muzeu pe care l-am vizitat a fost cel de Istorie Naturală. Fusese dorința jupânului să-l vadă, iar eu n-aveam nimic împotrivă. Părea să fie interesant și am achiziționat și un bilet suplimentar, pentru vizionarea unui film de jumătate de oră, pe care ni l-am ales noi (despre Big Bang, subiect care ni s-a părut cel mai interesant dintre cele cinci opțiuni prezentate). 

Interesant nu doar părea, ci chiar ar fi putut să fie. Însă nu prea am izbutit să ne concentrăm pentru a parcurge amănunțitele și foarte necesarele explicații care însoțeau majoritatea exponatelor. Erau foarte, foarte mulți copii acolo, care țipau entuziasmați și alergau peste tot, ceea ce evident că ne-a perturbat atenția. Să ne-nțelegem, n-am absolut nimic împotriva copiilor și nici măcar nu ne-am supărat că n-am rămas cu mai nimic din ce-am văzut la muzeu - consemnez însă întâmplarea, așa cum a fost. 

Documentarul despre Big Bang ne-a plăcut și am plecat mulțumiți de acolo. Trăgând linie, n-am regretat vizita la American Museum of Natural History. Dar nici nu aș putea spune că a reprezentat vreun moment remarcabil. 

Cu totul altfel au fost lucrurile la Metropolitan, însă. O primă surpriză am avut-o chiar la intrare - nu se impune achiziționarea unui bilet, politica muzeului fiind aceea de-a permite tuturor accesul, chiar și celor care nu-și permit să achite prețul recomandat de 15 dolari. La casa de bilete, un afiș ne aducea la cunoștință că ”puteți plăti cât doriți, dar avem rugămintea să fiți generoși - costurile de administrare și întreținere sunt foarte ridicate”. N-am achitat 30 de dolari, ci mai puțin de atât - dar a fost o sumă în parametrii bunului-simț. 

”The Met”, cum este colocvial și cu afecțiune denumit, e absolut copleșitor. Nici vorbă să poată fi vizitat integral; are o suprafață de 200.000 de metri pătrați și include aproximativ două milioane de opere de artă. Cea mai bună idee este aceea de a-l vizita strategic, altfel spus - de a-ți alege două-trei galerii din totalul de 23, pe care să le parcurgi pe îndelete. Noi am vizitat împreună galeriile de Artă greacă și romană, după care ne-am despărțit; jupânul a mers singur la galeria de Arme și Armuri, iar eu, la cea denumită ”Aripa Americană” - o secțiune unde se găsesc reproduceri de interioare ale locuințelor în stil colonial, precum și o fastuoasă colecție de mobilier și porțelanuri, care se întinde pe nu mai puțin de trei nivele. 

Amândoi ne-am întors foarte entuziasmați din vizita individuală și dorindu-ne să fi putut sta încă niște ore doar în galeriile respective. A urmat colecția de instrumente muzicale, de care eram foarte curioși. Ce să vezi însă... este extrem de mică și cu puține exponate. Și peste ce-am dat acolo?

Cât a fost ea de blamată, a ajuns vuvuzela exponat la ”The Met”? A ajuns 😃

Am văzut multe tablouri (destul de puține cu tematică religioasă, comparativ cu alte muzee), dar unul dintre ele ne-a atras atenția:

Buna Vestire - pictură de Joos van Cleve

Ceea ce ne-a intrigat și, în egală măsură, amuzat la acest tablou a fost reprezentarea în sine. Zi așa, deci Fecioara Maria era destul de înstărită, îmbrăcată elegant, locuia într-o casă frumos mobilată, avea pat cu baldachin (ha) și dacă mă uit la cartea din fața ei, conchid că era și alfabetizată. 

Simbolismul din pictura asta ne scapă, e clar. 

Ultimul muzeu vizitat la New York a fost... Madame Tussaud. Înainte de-a da ochii peste cap, îngăduiți-mi să-mi pledez cauza 😃 De mulți ani sunt curioasă de acest muzeu, dar niciodată nu m-aș fi îndurat să plătesc prețul exorbitant impus. Pentru niște păpuși de ceară, să pretinzi vreo 20 de Euro de persoană (la Berlin) mi se pare curată obrăznicie. La New York era 32 de dolari UN bilet și n-aș fi dat banii ăștia nici să mă pici cu, evident, ceară. Șpilul a fost însă că era inclus într-un pachet turistic, pe care l-am cumpărat și despre care voi scrie într-un articol separat. Drept pentru care am zis că, dacă tot nu trebuie să plătesc pentru asta per se, hai să-mi fac damblaua....

Chiar că dambla. Nu-mi pare rău că l-am vizitat, dar cred c-aș fi bocit după fiecare dolar dacă aș fi cumpărat bilet. Adică până la urmă... e o butaforie, mai mult sau mai puțin reușită.

Mărturisesc că n-am înțeles niciodată pasiunea stârnită de Johnny Depp. Nu e genul meu și pace.

Vizită la nivel înalt, dar nerespectând codul vestimentar.

Și după ce mă bosumflu ca Morgan Freeman...

... anunț ceva de maxim interes pentru omenire.

A se observa moaca-mi autoritară în timp ce apăs butonul roșu, sub atenta supraveghere a Președintelui. Kim Jong-un, ești terminat. 😃

Sunt convinsă că muzeele Madame Tussaud din Londra sau Amsterdam sunt incomparabil mai mari și mai cuprinzătoare decât cel de la New York. Dar faptu-i cert, o să găsesc niște căi mai înțelepte de-a cheltui bani când voi ajunge acolo, decât să le vizitez 😃