joi, 9 noiembrie 2017

La dentist, dar fără Guantanamo


Au fost odată ca niciodată.... că de n-ar fi, tare bine-ar fi (fost), niște postări pe blog referitoare la peripețiile mele pe scaunul stomatologic. Pe diverse scaune, mai bine-zis - din Piatra Neamț, din București și, mai târziu, din Germania. Ultimul post dedicat e din 2013, nu că de-atunci n-aș mai fi fost la dentist :)) dar n-am mai avut lucruri importante și / sau serioase de făcut. Verificat lucrările făcute cu ani în urmă, căutat de carii (n-am), periaj profesional. 

Medicul meu - adică, mă rog, cel pe care-l avusesem la început - a predat între timp ștafeta unui asociat mai tânăr, care inițial mi-a făcut o impresie bună, dar cumva n-am scăpat niciodată de senzația că e oarecum superficial, că se uită ”pe deasupra”, că nu explică mare lucru. Am continuat să merg la el - și să am încredere - până la cea mai recentă programare făcută pentru periaj. ”Hopa”, zice asistenta, oprindu-se din râcâit, ”de sub lucrarea asta iese puroi”. 

Lucrarea - o punte pusă tot la cabinetul lor, cu 7 ani în urmă. Pe moment nu mi-am făcut prea mari griji, știți cum e - atâta vreme cât nu te doare... ”Hai să vă vadă medicul”. În fine, doctorul a constatat și el că e o infecție acolo (câtă perspicacitate) și-a urmat o radiografie care-a evidențiat o carie silențioasă... care nu durea pentru că nervul era mort de la Revoluție, dar se extindea treptat, urmând ca la un moment dat infecția să ajungă la os. Nu bun. 

”Ce-i de făcut”, întreb. A, zice, ”păi dintele nu mai poate fi salvat, lucrarea e compromisă, trebuie implanturi, nu e chiar urgent, veniți anul viitor, se pun ușor, cu anestezie locală”. Stai, stai. Mi se învârtea capul. Frățiwhere, eu am venit pentru un periaj banal și tocmai am aflat că am o problemă care necesită oarece intervenții, ia-mă ușurel. ”Stați liniștită, nu cred că se agravează prea curând, dar să nu așteptați până vi se umflă obrazul”. 

N-am stat deloc liniștită. Mi se părea superficial - ba chiar nițel iresponsabil - să mă trimiți acasă cu o infecție, zicându-mi să revin la anu'. Am căutat alt cabinet, orientându-mă după evaluările făcute de pacienți pe care le-am găsit pe Internet și... după instinct. Spun la telefon că vreau să solicit a doua opinie, primesc programare în câteva zile. 

Doctorița, o zgâtie blondă cam de vârsta mea și plină de energie, mi-a plăcut din primul moment. A cercetat fiecare dinte în parte, a studiat radiografia (pe care am refăcut-o la ei), s-a consultat și cu șeful cabinetului, care i-a confirmat ce-mi spusese și ea deja: într-adevăr dintele nu mai poate fi păstrat, împreună cu el dispare și puntea, deci aia e. Numai că, spre deosebire de fostul, de acum, medic al meu, aici mi s-a spus clar și răspicat: dintele trebuie scos cât mai repede. Caria n-o aveți de azi, de ieri, dar apariția puroiului e încă un argument că infecția evoluează și dacă apucă să ajungă la os, va fi rău. Foarte rău, chiar.
Întreb despre implanturi. ”Despre asta se poate discuta în liniște după ce îndepărtați pericolul”. Aha, deci aici nu mi s-a spus să revin ”anul viitor, preferabil înainte să se umfle obrazul”.

Având în vedere modul serios în care m-au abordat, l-am dat naibii pe fostul medic și azi am avut programare pentru evacuarea inculpatului, la acest al doilea cabinet - unde m-am ”strămutat”.

N-a fost rău, deci deocamdată nu vorbim despre Guantanamo :)) Cât timp și-a făcut efectul anestezia, doctorița mi-a povestit ce va face și mi-a dat instrucțiuni pentru azi. A urmat vreo jumătate de oră de lucru cu freza și alte felurite scule - pentru mine, doar plictisitor, că n-am simțit absolut nimic :)) - apoi a apărut în scenă un clește. Hait. Mă rog, vreo 15-20 de secunde n-a fost deloc plăcut, dar cu asta am scăpat. ”Vreți să vedeți dintele sau puntea?”. Prea mulțumesc, nu :))

Sunt acasă (cu scutire medicală, mehehe 😀) și sunt ok. M-am uitat, evident, în oglindă, însă arată foarte inofensiv. Încep să mă dezmorțesc, nu mă doare nimic, ceea ce-mi doresc și-n continuare :)) Și tocmai am reflectat că am slăbit câteva grame, având în vedere extracția 😎 Nu-i nimic, mă îngraș la loc după ce-o să am implanturi :))) Experiență la care mă gândesc deja cu viu interes.

Concluzii nu am. Nu știu dacă s-ar fi putut preveni asta, sau dacă fostul medic ar fi trebuit să fie mai riguros la controale. Cert e că nu mi-a inspirat deloc încredere felul în care m-a expediat acasă cu puroi sub lucrare, zicând să revin după câteva luni. Dacă mi-ar fi explicat importanța extracției, rămâneam la el.  

În încheiere, o ghicitoare: care credeți c-a fost ultima întrebare pusă doctoriței înainte să înceapă să-mi cânte freza în maxilar? 😀

8 comentarii:

  1. Daca o sa te doara?
    Ai grija sa nu te imbolnavesti acuma dupa extractie. Barbatu-meu a facut o pneumonie. Nu stiu sa existe vreo explicatie medicala si rationala, dar se pare ca atunci cind scoti un dinte esti mult mai vulnerabil la virusi & comp.
    Refacere usoara si concediu, fie si medical, agreabil!
    Jual

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, am întrebat dacă am voie să beau cafea! :))) (și am, pfiu).
      Mulțumesc tare mult de sfaturi, am să țin cont. Nu mă gândisem la asta, dar acum că am citit la tine, mă gândesc că are legătură cu sistemul imunitar, care se resimte inclusiv în asemenea cazuri...

      Ștergere
  2. Auch mai Greta! sa te refaci rapid si bine ca ai cerut a doua parere. Nu stiu cum pot fi unii asa iresponsabili, mi se pare strigator la cer sa te trimita asa acasa...
    La fel de serioasa este si dentista mea, care e si prietena de familie, am incercat eu sa scap ultima data in tara, cand a zis ca e mica caria dar sa nu o lasam, sa ne apucam imediat. eu am evitat, da da. Sotul mi-a facut programare, am incercat sa ma eschivez ca aveam o nunta la care trebuia sa mergem exact in o ora dupa vizita la dentist. Mdea. nu am reusit sa scap, ba mi-am si luat anestezie, de zambeam stramb in poze.
    Castigul e ca fetitei mele nu ii e teama de dentist si a mers si ea cu noi la control , super incantata :))
    Cris

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Cris! Sunt bine acum, n-am avut nicio reacție neplăcută, sângerare sau orice altă problemă post intervenție. Doctoriță bună și eu norocoasă :)
      Mă bucur tare mult că micuței voastre nu-i e frică la dentist, este esențial să dezvolte o relație de încredere cu el :) Eu eram terorizată de stomatolog în copilărie, dar deh... în România copilăriei noastre nu se punea prea mult accent pe confortul pacientului.

      Ștergere
  3. wooooow, ce aventură! Succes mai departe! De ce nu ai vrut să o vezi??? Puntea cea de pe urmă...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer, poate că sună ciudat, dar.... mi-a părut tare rău că a trebuit să renunț la ea și de-asta n-am vrut s-o văd:( Și nu e cea de pe urmă, mai am una în stânga jos :D Care e foarte bine momentan și sper să rămână așa încă multă vreme..

      Ștergere
  4. Dar nu ti se face radiografie periodic? Ca la noi regula este detartraj de doua ori pe an si radiografie o data pe an. Ca ma gandesc ca asa ar fi trebuit sa vada caria. Nu?

    Daca te incalzeste cu ceva am si eu o poveste: mi-am bulit un tendon. Am fost la medicul de familie si mi-a zis sa astept ca trece. Dupa juma de an tendonul tot inflamat. Asa ca am mers la un medic sportiv care a decis ca e prea inflamat dupa atata timp si ca imi face niste infiltratii. Care au durut de am crezut ca mor cu piciorul in dinti. Dupa 10 zile m-am dus inapoi la verificare unde s-a descoperit ca nu m-au ajutat infiltratiile deloc asa ca medicul m-a trimis acasa spunand ca poate raman asa pentru restul vietii. Am mers la alt medic care mi-a explicat ca tendoanele se vindeca al naibii de lent dar ca in nici un caz nu trebuie sa stau cu gandul ca asa o sa doara pentru tot restul vietii si ca sunt terapii de recuperare. Asa ca acum fac terapie si vedem peste inca vreo 3-4 luni. Ca cica minim 8 luni dureaza recuperarea daca faci terappie. Iar eu pana acum nu am facut deloc pentru ca un medic mi-a zis sa astept si altul ca poate tre sa ma obisnuiesc cu ideea ca mersul pe jos va durea toata viata.
    Medici si medici...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai, vai, ce medici cretini... :( Îmi pare tare rău, țin pumnii să ajute terapia și să primești vești bune când revii la control!

      În ce mă privește, e o zonă gri. Am întrebat-o pe doctorița nr. 2 cum e cu radiografiile și a zis că nu fac parte din rutină - doar dacă observă ei vreo problemă sau dacă solicită pacientul în mod expres. Iar o prietenă nemțoaică mi-a ținut ditamai teoria chibritului - ”dacă știi că ai lucrări cu punți, e răspunderea ta să ai grijă de ele și să ceri radiografii!”. Ei, i-auzi. Adică e treaba mea să mă gândesc ce analize mi-ar trebui și să-i solicit medicului să le facă. Oh well...
      Regula detartrajului la fiecare 6 luni e și aici, dar radiografia se pare că nu e standard, considerându-se invazivă. Dar eu am s-o cer de-acum înainte, o dată pe an.

      Ștergere