Dacă nu vă povestesc acum, n-o să pot dormi. Și după ce citiți, o să vedeți de ce e musai-obligatoriu-vital să dorm.
Pe scurt așadar, azi o colegă a avut un mic accident. Nimic grav, s-a împiedicat și-a căzut, din fericire fără a se răni serios și pentru astfel de situații avem un protocol întreg: cabinet medical, control sumar făcut de către cineva care-a absolvit un curs acreditat de prim-ajutor și completarea ultra-amănunțită a unui raport: datele persoanei, cum s-a întâmplat, ce urmări sunt, au fost / n-au fost martori șamd. Mă duc eu cu femeia la cabinet, i se aplică o pungă de gheață pe genunchiul între timp tumefiat și se purcede la întocmirea raportului.
- Vârsta? o întreabă tipa care scria cu râvnă.
- 54, răspunde colega.
- Wow, arăți foarte bine, felicitări.
(Așa și e, mai mult de 44-45 nu i-aș fi dat).
- Mulțumesc, zice, sunt bunică deja.
Oh, ce minunat, se extaziază cealaltă și se întoarce spre mine:
- Și tu? Ești și tu bunică?
Stop-cadru, mandibula migrează cu repeziciune spre sud, ochii se cască laaaaarg. Next level m-a lovit direct în plex. Adică eu credeam că sunt încă la stadiul ”ai copii?”, ca să mă-nțelegeți.
Așa, acum pot să mă duc la culcare. La vârsta mea nu se cade să stau prea târziu, știți 🙄 Următoarea postare va fi de la Muzeul Antipa, cu peronul pe partea dreaptă.
Postări
7 comentarii:
Asa, la rece, poti sa-ti spun ce-as fi facut - m-as fi intors frumusel sa verific daca nu cumva vorbeste cu cineva din spatele meu, apoi i-as fi aruncat individei o privire luuunga si as fi intrebat-o cu intonatia lui Robert de Niro: "Tu cu mine vorbesti?!!".
Dar la cald, in fata ei, probabil as fi inghitit in sec si n-as fi zis nimic.
Jual
;)) Am patit ceva asemanator : cand aveam vreo 30 de ani eram intr-un magazin de haine cu o prietena cu 3 ani mai tanara ca mine.Vanzatoarea, vazand ca ma invarteam pe acolo asteptand-o sa iasa din cabina de proba, ma intreaba dc ma poate ajuta cu ceva. Exact atunci iese prietena din cabina, moment in care "amabila" vanzatoare exclama: "Aaaa, sunteti cu fetita..!"
Am ras citind si mi-am trezit my better half din somn :)).
Am trecut si eu prin ceva asemănător, cand am luat copilul unei prietene de la after school iar colega lui de banca l-a intrebat de ce a venit bunica si nu mama sa-l ia de la scoala...:)) explicatia fetitei la intrebarea mea perplexa a fost ca in general, bunicutele poartă ochelari :))
Oh, da! La puțin timp după aceea, mi-au trecut prin minte o mulțime de posibile reacții pe care le-aș fi putut avea - și toate ar fi fost mai elocvente decât să nu zic nimic. Însă pe moment, mi-am simțit capul cumva golit :))
Aoleo :))) Și cum ai reacționat? Eu cred că n-aș fi fost în stare să mai scot o vorbă...
Sorry, better half of Thea :))
Ahaa, deci aia e explicația: ochelarii, că și eu port. Dar mie mi-a zis o cucoană, nu o fetiță.... hm, tot cu minus îmi dă :D
;)) Nu am mai zis nimic. Am fost prea socata.Apoi m-am consolat un pic cu gandul ca prietena fiind mai grasuta si cu tenul seboreic arata ceva mai tanara...:D
Trimiteți un comentariu