După ce-am ieșit de la Colosseum și ne-am hidratat la repezeală, am traversat spre Forumul Roman. Trebuie să mărturisesc faptul că despre el nu știam mare lucru. Adăugând la asta amănuntul că eram deja frântă de oboseală (dormit puțin în ajun, stat vreo două ore în soare în fața Colosseum-ului, urmat de vizitarea acestuia), pot spune că nu am fost prea entuziasmată de locație, deși arăta interesant.
Am căutat statuia lupoaicei, despre care auzisem că ar fi acolo, dar n-am găsit-o. Ei, întotdeauna e bine să rămână ceva nefăcut, ca să ai motiv să te întorci 🙂
Mult mai atrăgătoare mi s-a părut Piazza Navona, cu emblematica fântână realizată de sculptorul Gian Lorenzo Bernini în secolul al XVII-lea (este numită ”Fântâna celor patru fluvii” - Dunărea, Nilul, Gange și Rio de la Plata, pentru că acestea erau cele mai cunoscute fluvii în perioada aceea). Prima dată citisem despre ea în romanul ”Îngeri și Demoni” al lui Dan Brown, deci eram foarte curioasă.
”Cam greu să îneci pe cineva aici”, am comentat eu total non-turistic și amintindu-mi de intriga din carte, atunci când am văzut-o. Dar mi-a plăcut mult.
După ce-am băut o cafea ne-am dus la Campo di Fiori, una dintre cele mai cunoscute piețe din Roma. Tarabă lângă tarabă, mulți oameni și încă și mai multe arome amestecate într-un mix irezistibil: brânzeturi, prosciutto, fructe, pâine proaspătă. În Evul Mediu, aici se desfășurau execuțiile și este locul unde Giordano Bruno a fost ars pe rug. Statuia lui se află în centrul pieței. E cumva ciudat să te uiți la ea și să te gândești că exact în acel loc a avut un sfârșit atât de oribil.
Am ajuns și la Panteon - probabil cel mai cunoscut templu din Roma și atribuit de unii cercetători arhitectului Apolodor din Damasc - însă nu am avut energia să stăm la coadă pentru a-l vizita.
La prima vedere s-ar putea spune că am ”ratat” niște obiective importante - Forumul Roman sau Panteonul, bunăoară - dar n-am deloc senzația asta. Nu am niciun regret și nu mi se pare că am pierdut ceva. Poate pentru că marile mele dorințe referitoare la Roma - bazilica Sf. Petru, statuile Moise și Pietà, muzeul Vatican și Fontana di Trevi - s-au împlinit.
Despre ele - și despre altele, interesante, colorate, parfumate și / sau bune la gust - va urma 🙂
Postări
4 comentarii:
Eu evit sa vizitez orasele mari in perioade de varf: iulie-august sau cand sunt week enduri lungi. Din cauza aglomeratiei.
Am mers in Roma de doua ori: in noiembrie si in martie. Si din fericire nu am avut niciodata cozi. Altfel cred ca mi-ar fi placut semnificativ mai putin.
Eu am spus de multe ori ca am o problema cu Italia. Se pare ca nu ma place deloc. Asa ca o evit destul de mult. Dar Roma mi-a placut. Si asta mi-a dat curaj sa mai ii dau cateodata sanse tarii.
In vara facem o exceptie si mergem fix in varf de sezon in Venetia. Noi am mai fost. Dar ii ducem pe parinti. Vedem atunci cum ne intorcem dupa batalia haosului :)
Noi am fost în prima săptămână din mai, deci nu chiar în sezon... dar probabil că la Roma nu se mai pune problema așa, respectiv cred că acolo tot anul e sezon.
Veneția, mmm... :) Am fost acum 10 ani și va avea mereu o semnificație aparte pentru mine, pentru că a fost prima mea întâlnire cu Italia. Sper să puteți face abstracție de puhoaiele de lume. Pentru părinți va fi oricum o experiență memorabilă :)
Saptamana cu 1 mai. Adica cand o gramada lume a avut week end lung. Chiar week end de 4 zile. Eu o vad drept ultra sezon.
Noi am fost in Provence atunci si am ajuns la concluzia ca nu as merge in Provence in vara nici platita. Tot pe motiv de aglomeratie.
Venetia este pt parinti. Recunosc ca mie nu mi-a placut. Dar ma gandesc ca lor o sa li se para f interesanta asa ca am zis sa ii mai dam o sansa.
Mda, îmi ieșise complet din cap chestiunea weekend-ului prelungit. Acum că mă gândesc la asta, da, se explică perfect aglomerația :)
Eu m-am îndrăgostit de Veneția. Mi-aș dori s-o revăd cândva...
Trimiteți un comentariu