Țara lui ”ei și ce dacă, toată lumea face la fel”

Postarea asta va fi una plină de năduf și-n care voi vorbi în termeni nu tocmai măgulitori despre ceea ce am constatat în România, în interval de 2 săptămâni. Dar o să compensez - sper - în articolul despre Bucovina. 

Dacă ar fi să sar direct la concluzie, asta ar fi că nu intenționăm să ne mai ducem în patrie decât în caz de absolută nevoie. Preferăm să-i aducem pe-ai noștri aici în vizită. Ce-am văzut pe șosele este dincolo de orice ne-am fi imaginat în materie de nesimțire din partea șoferilor - iar jupânul are experiența multor ani de condus în România. Dincolo de asta, inclusiv prietenii și neamurile ne-au spus că au constatat o agresivitate mult peste cea din anii anteriori.

Bunăoară. Am mers de la Găești la Piatra Neamț și retur, așadar vreo 760 de kilometri în total. Un interval edificator pentru a-ți face o părere pertinentă, aș zice eu. Și ce-am observat? 

- Viteza legală e un banc prost. Nu cred că mai ține cont de ea aproape nimeni. În localități se mergea de regulă cu 70-75 km/h, zic asta judecând după cât de rapid eram depășiți (da, noi mergeam cu vreun 55 la oră în localitate. Că pe indicator scria 50 și noi suntem fraieri, csf). Ba la un moment dat, pe undeva-n apropiere de Focșani, ne-a depășit unul de ne-au fluturat ochii ca melcului din banc. Avea cu siguranță măcar 80 la oră. Și da, eram într-o localitate.

- Șicane ”cât cuprinde”. Gen - dai semnal că vrei să intri în depășire, moment în care cercopitecul din fața ta îți ocupă juma' de bandă și merge practic pe jumătate de sens opus, ca să te-nvețe minte. Normal, așa-ți trebuie. Cine te crezi, de-ncerci să-l depășești?!

- Se conduce pe stil ”alergare printre jaloane”. Babuinul depășește, îi sare unuia-n față (că n-are prea mult loc fiindcă cel pe care l-a depășit are la rândul lui mașină în față, deci îl și forțează să frâneze) și-ncepe imediat să dea semnal că vrea să depășească din nou. Ceea ce și face cu prima ocazie, deși e riscant, deși pe unii îi obligă să pună frână. Dar ce-i pasă?  El știe să croșeteze pe șosele, frățiuer, el nu e fraier ca ăia care nu depășesc decât atunci când sunt rezonabil de siguri că nu-i vor jena pe ceilalți participanți la trafic.

- Apropo de depășiri: a devenit rutină să depășești pe linie continuă, ba chiar și pe pod. Și dacă noi am văzut foarte mulți de-ăștia în numai două călătorii mai lungi, e clar că ăsta-i trendul actual. 

- Poate vă-ntrebați unde e Poliția. La dracu-n praznic, probabil. Că noi am văzut o unică mașină de poliție pe șosea, mașină care a trecut netulburată pe lângă un individ oprit pe carosabil, pe drum național, cu portiera deschisă, fără triunghi pus și fără avarii, pe care numai printr-un mare noroc l-am evitat. Da’ ce, era treaba poliției nerușinatul ăla? Vai, dar nu știu cum pot avea pretenții de-astea, serios, ce-o fi în capul meu? 🙄

Să conduci în stilul ăsta în condițiile în care drumurile nu sunt într-o stare tocmai bună mi se pare... nu știu, de fapt, nu am un cuvânt care să definească un asemenea amalgam de tupeu și ignoranță. 

Partea cea mai tristă însă abia urmează. Foarte mulți dintre ei s-au obișnuit să conducă așa pentru că ”toată lumea face la fel”. Nu reușesc să înțeleg ideea. Adică să depășesc riscant pentru că și Pandelică din Bemve (sic) consideră că-i normal să depășească pe linia continuă? S-o ”frig” cu 70-80 în localitate, riscând să dau peste vreun cățel, pisică sau orătanie, care-s atât de frecvente pe marginea drumului în satele românești? De ce? Pentru alea 3-4 minute pe care (am iluzia că) le câștig? Pentru că altfel m-ar ține antemenționatul Pandelică numa-n flashuri și m-ar înjura? Să dea flashuri până face bătături și să-njure până-i apar spume la gură, din partea mea....

Am văzut chestia asta și-n satul unde locuiesc socrii mei. Nu vă puteți imagina cum zburau mașinile pe-acolo, ziceai că-i raliu și mai multe nu. Șoseaua e bunicică, deci s-o frigem, Pandelică (rima e întâmplătoare). 

Mai e de mirare că România e pe nedoritul loc întâi în Europa în ceea ce privește accidentele rutiere? Păi cum să nu fie, când Pandelică s-ar prăpădi de râs dacă i-ar aminti cineva de conduita preventivă în trafic.... Și România e plină de Pandelici, asta-i problema.

Despre reguli și restricții în contextul pandemiei, nici nu mai pomenesc. Era de mare mirare când vedeam oameni cu măștile purtate corect. În aeroport și-n avion, la fel. Deh, dacă nici alții nu purtau, doar nu era să fie ei mai fraieri, nu? Ăia de la securitate se preumblau agale printre pasagerii care, nu că purtau masca la mișto - nu o purtau deloc. Să-i fi atenționat? Ei, dar cum să-i fi deranjat cu asemenea absurdități. În avion s-a menționat la început că masca e obligatorie pe toată durata zborului, dar să zică vreo stewardesă ceva nesimțiților care stăteau fără mască, deși nu mâncau și nu beau în momentul ăla? Oh, dar vai, ce idei mai am și eu (iar).

Cu toată sinceritatea o spun - nu m-am simțit așa expusă nici când, nevaccinată fiind, schimbam 6 mijloace de transport pe zi anul trecut în septembrie / octombrie - până am intrat a doua oară în home office și nimerisem o perioadă cu lucrări de terasament, când se circula pe trasee diferite. A fost o ușurare să intru în metrou la Hamburg, unde toată lumea purta corect masca.

Închei articolul ăsta amintindu-mi de ceva ce cred că am mai povestit cândva pe blog: într-o dimineață conduceam spre fostul serviciu. Eram în schimbul 1, așadar era undeva în jur de ora 5. Într-un sat, un semafor. Cine a așteptat împreună cu mine să se facă verde? Un Ferrari, doamnelor și domnilor. Un Ferrari roșu, frumos de nu-mi puteam lua ochii de la el. Repet, era 5 dimineața, într-un sat mic din Bavaria, nu era nici țipenie pe șosea și nu erau nici camere de luat vederi.
Nu trag nicio concluzie din asta, dar nici nu cred că e necesar. Se impune de la sine.