Cum văd eu rezultatul de la Eurovision

Chiar dacă mâine se împlinește deja o săptămână de la Eurovision, discuțiile pe subiect nu au încetat. E drept că sunt semnificativ mai puțin aprige decât în primele două zile de după, însă ecourile nu s-au stins pe deplin. Așa că pot scrie despre asta, mai ales că între timp m-am mai documentat și am depășit ”fierbințeala” momentului. 

Nu știu cum ar fi arătat textul ăsta dacă l-aș fi scris duminică, dar mă hazardez să cred că ar fi fost mult mai pătimaș. Asta mi-s, când m-apucă zelul am nevoie să mă ”rostogolesc”. Acum însă, pot spune că s-au cristalizat câteva gânduri și, aș spune, și câteva nedumeriri. 

🎵 Nu e ca și cum știm de azi, de ieri că Eurovision este în cea mai mare parte o ”afacere” geopolitică; vecinii se votează între ei, procentul de imigranți dintr-o anume țară va înclina întotdeauna balanța voturilor venite din țara respectivă (un motiv pentru care, ani de zile, România a primit foarte multe voturi din Italia și Spania), de obicei câștigă ”cine trebuie” în funcție de contextul social și politic de moment și de mesajul care trebuie să fie transmis. Ca de exemplu, n-o să cred niciodată că trofeul Conchitei Wurst a fost acordat strict pe merite artistice.
Bun, și de vreme ce știm că e un concurs cu rezultate în mare parte determinate geopolitic și contextual, de ce tocmai anul ăsta s-a umflat mămăliga mai dihai ca oricând?

🎶 Personal, nu sunt întru totul de acord cu cei care, atotcunoscători și experți de tastatură fiind ei, susțin că ”se știa” că va câștiga Ucraina. Eu de exemplu nu ”știam” și din motivul ăsta am stat să mă uit până la 1 noaptea. Nu regret, întrucât curiozitatea fusese mare; dar nici nu cred că mai repet experiența, deoarece cu mici excepții mi s-a părut o îngrozitoare pierdere de timp. Melodii slabe, multe balade lipsite de zvâc și de mesaj, corason, suferință, Jose Armando, zbucium, ughhhh, votați Esmeralda. Thanks, but no thanks.

🎵 Dată fiind situația din ultimele trei luni, eu sunt de părere că nu putea exista un câștigător mai potrivit. Juriile n-au văzut Ucraina câștigătoare, însă oamenii da. Melodia lor a fost cel puțin decentă, nu s-au prezentat cu vreo penibilitate gen Olanda, Norvegia sau Germania (aumaigad, nemții sunt incorigibili 🙉) și primiseră și de la jurii un punctaj bun. E-adevărat că probabil voturile Ucrainei au fost acordate în mare parte din simpatie, din compasiune, din omenie, din solidaritate; dar nu ȘI despre asta e Eurovision? Nu e și despre votul venit din inimă? Te pomenești că ne făcurăm cu toții critici muzicali și puricăm piesele căutându-le exclusiv de valoare, texturi sonore și muzicalitate, ne deterăm naibii.
Eurovision nu este numai despre muzică. Sau n-ar trebui să fie. Este și despre unitate, despre - hai că-n engleză sună mai bine - togetherness. Și nimeni n-a unit mai mult Europa în ultimele (multe) zeci de ani. 

🎶 Una lume se crampona că Marea Britanie ar fi trebuit să câștige. Că piesa lor a fost cea mai bună, că valoare, că e nedrept, că ăsta-i concurs și nu act de caritate.
Da, au fost buni și poate ar fi trebuit să câștige. În oricare alt an. Dar unul în care să nu fie război. Pentru că dacă le-ar înmâna cineva trofeul Eurovision, urmând să ”schimbe locul” cu Ucraina și să fie devastați de bombe și măcelăriți, nu cred că ar fi tocmai amatori să facă schimbul.

Despre cum a trișat juriul nostru scump și drag în semifinale, nu are sens să scriu. Au explicat alții pe îndelete, așa că aș fi doar redundantă și m-aș enerva degeaba. Niște nerușinați care, într-o țară civilizată, nu și-ar mai găsi de lucru nici la festivalul ”Brusturele de Plastilină” și probabil ar răspunde și legal.
Dar cum ei locuiesc în România, au noroc. Vor putea fura și ”mânări” în continuare, netulburați de nimeni și nimic.

Concluzionând, mesajul transmis prin acordarea trofeului Ucrainei este că întreaga Europa le este alături. Iar asta mi se pare mai important acum decât orice altceva.

(Nu că ar avea vreo relevanță, dar cu titlu informativ - am votat cu 2 țări. Cu Ucraina, din suflet. Și cu Republica Moldova, pentru că melodia lor mi-a plăcut cel mai mult).