miercuri, 1 septembrie 2010

Azi, ceata. Maine, soare.

O perioada grea. Descurajare, depresie, imbarbatare, furie, iar descurajare, iar depresie, cand realitatea imi da un ghiont in ficati. Si de vreo doua zile zici ca joaca box cu mine.

O perioada din aia cand incerc sa respir si nu gasesc aer. Desi stiu ca oricand se poate si mai rau, dar nu mai vreau sa aud de “si mai rau”. Vreau sa aud de „mai bine“. Nu „foarte bine“, pentru inceput, s-o luam cu pasi mici, da? Ca nici Roma nu s-a construit intr-o singura zi.
“Mai bine”, deci. O gura de aer, un suflu de forta, o doza de optimism. Pana si ploaia mocaneasca si nesuferita trece, nu-i asa? Nu mai zicem de furtuni, ca alea se duc de parca n-ar fi fost. Si-n urma lor ramane aerul proaspat.

Da, o sa fie bine. Pana cand o sa fie macar „mai bine“, o sa fiu mai rar pe-aici. Don’t give up on me, guys :) Fiecare din voi a devenit foarte important pentru mine, desi bloguletul are abia o luna. Sa nu va-ndoiti de asta.
Nu plec nicaieri, doar astept sa se risipeasca ceata. Si sper ca atunci cand o sa se intample, sa va regasesc pe toti aici. 

2 comentarii:

  1. I won't give up!
    Sunt cu tine, o sa te astept.
    Totul se solutioneaza, mai putin moartea!
    O sa fie bine, o sa vezi....
    Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, Carmen, o sa fie bine :) La amandoua. Curand.

    RăspundețiȘtergere