Law Abiding Citizen - Motivat sa ucida (2009)

Fara a fi neaparat un film valoros, e un thriller psihologic care te ia de ochi si te tine bine pana la sfarsit. Ideea centrala nu este, cum ai fi tentat sa crezi la inceput, ca un om e indreptatit sa pedepseasca el insusi pe cei care i-au facut rau, din moment ce justitia n-a fost in masura s-o faca. De fapt, mesajul esential al filmului este exact pe dos: un criminal este si ramane un criminal, chiar daca gestul sau are la baza cea mai sfasietoare suferinta pe care-o poate incerca un om -  aceea de a-si vedea sotia si copilul omorati sub ochii sai.

Clyde Shelton (Gerard Butler) este un sot si un tata fericit. Dar asta numai in primele secvente ale filmului… pentru ca sotia si fetita sunt omorate in timpul unui jaf, iar el asista neputincios si zbatandu-se disperat la uciderea acestora. Zece ani mai tarziu, dezamagit ca unul dintre asasini fusese deja eliberat in urma unei intelegeri facute cu procuratura, se hotaraste sa intervina, rapindu-l pe acesta si omorandu-l incet si in chip cat se poate de sadic. Dar acesta e doar inceputul. 

Arestat pentru crima, Clyde isi recunoaste fapta si ii spune procurorului (Nick Rice, interpretat de Jamie Foxx) sa rezolve carentele sistemului judiciar sau vor mai muri multi altii. Izolat la carcera dupa ce si-a asasinat si colegul de celula, Clyde orchestreaza o serie de crime in lant: avocatul care-i aparase pe cei doi in urma cu zece ani, judecatoarea care se ocupase de caz, precum si sase avocati si cativa politisti. Nimeni nu intelege cum e posibil sa faca toate astea din celula de (aparent) maxima siguranta in care este inchis. Clyde rezista imperturbabil la toate presiunile si nu-si pierde calmul niciun moment, nici macar in ultima clipa – cand intelege ca i-a ramas mai putin de un minut de trait...

Filmul schioapata si sughite amarnic in multe locuri: ma pufneste rasul numai daca ma gandesc la ideea stil Monte Cristo de a sapa un tunel de sub celula pana intr-un depozit, tunel prin care circula nestingherit si iesea din inchisoare cand voia. (De fapt, acum realizez ca si Dan Brown a folosit chestia asta in “Ingeri si Demoni”…. Dumas poate sa fie mandru de el :D). Chestiunea tunelului e pur si simplu ilara (sa nu zic chiar usor ridicola) si nu e singura de genul asta. De aceea, e bine ca privitorii sa nu aiba asteptari prea mari in ceea ce priveste verosimilul. E sublim, dar pe alocuri lipseste cu desavasire.

Interesant e ca asta nu ia din farmecul filmului per ansamblu; regia e buna pentru genul filmului, scenariul e bine scris si exploatat la maximum, iar Jamie Foxx si Gerard Butler n-au jucat deloc rau. Personal, m-as fi lipsit de cateva scene (uciderea extrem de violenta a lui Darby, sau imaginea judecatoarei si a creierilor ei insirati pe podea – de efect momentul oricum, mi-au sarit alunele cat colo si eu odata cu ele), insa dincolo de asta filmul e ok pentru fanii genului si nu numai.