Binecuvantarea unei iubiri de demult

Am scris si rescris inceputul acestui post, pentru ca pana la urma sa ajung la concluzia ca n-as dori sa scriu prea mult. Nu de alta, dar, “rasfoind” blogul, constat ca postarile din ultima vreme sunt mai mult “din amintiri” si chestia asta tinde sa devina un trend. Unul pe care n-am de gand sa-l perpetuez.
Ok, ceea ce aveam de gand sa scriu ramane batut in cuie pentru zilele urmatoare (despre bacalaureat si licenta, adica), insa exceptand aceste doua viitoare posturi, o sa incerc s-o las mai moale cu “oldies, but goldies”. Cel putin pentru o vreme.

E oarecum stupid, dar nu stiu ce-as (mai) putea scrie, dupa 15 ani. Din care aproape jumatate mi-a fost dor. In fiecare zi si-n fiecare clipa.

A fost prezent in viata mea intr-un mod aparte, cand am avut nevoie de el. A oferit imens si nu a pretins nimic. A primit una din cele mai curate si sincere iubiri, de care, poate, a fost constient, dar care n-a putut fi marturisita niciodata. Ani de zile am sperat ca sentimentele mele au fost, macar partial, impartasite. Aveam oarece motive sa sper, cel putin, ca nu i-am fost indiferenta. Astazi nu mai stiu ce sa cred, se prea poate sa fi interpretat gresit niste priviri. Dar ce-ar fi de asteptat de la o adolescenta indragostita pana peste urechi?

Despre el si despre ziua cand l-am vazut pentru ultima oara am mai scris aici. N-o sa reiau. O sa spun doar ca astazi se implinesc 15 ani de la acea zi. Imi pare o eternitate. Si asta nu pentru ca mi-ar fi dor de el. Am trecut demult de aceasta etapa si a ramas asa cum orice prima iubire trebuie sa ramana: una din cele mai frumoase amintiri si o efemera clipa de poezie.
Ci pentru ca atat de multe s-au schimbat de-atunci, eu insami m-am schimbat atat de mult... dar cand imi amintesc de el, simt ca o parte din mine a ramas aceeasi fetita indragostita.

Intr-un fel, va avea intotdeauna un loc aparte in sufletul meu. Melodia din clipul de mai jos e pentru el, care-a fost prima mea dragoste si pentru ziua de 18 iunie 1996.

Intr-adevar, " I was blessed to have you in my life". Iar ceea ce sunt astazi, iti datorez si tie. Si iubirii pentru tine, si, ulterior, amintirii tale. Mi-ar fi placut sa-ti pot asta spune candva, dar sunt convinsa ca n-am sa te mai vad niciodata. Si-apoi, poate ca nici n-ai avea nevoie sa ti-o spun eu. Poate ai stiut dintotdeauna. 

Sper asta din tot sufletul.