Prima data am citit despre conceptul "trash the dress" pe un blog. Am ridicat o spranceana, mi-am zis "ok.... fiecare cu pasarea (sau cu stolul) lui" si mi-am vazut de treaba, uitand complet de chestia asta. Pe urma am inceput sa intalnesc tot mai frecvent ideea, pe diferite bloguri unde mi se intampla sa ma ratacesc. Deloc o intamplare, cred, faptul ca numai pe bloguri apartinand femeilor am gasit asa ceva; la sedinta foto iau parte si barbati (fostii miri, in speta), dar n-am vazut pe niciunul sa scrie despre asta. No wonder.
Daca mai e cineva care nu stie, "trash the dress" presupune o sesiune foto organizata dupa un numar de luni sau de ani de la nunta, in locatii alese de participanti, care poarta aceeasi vestimentatie ca-n ziua nuntii. Personajul principal este rochia de mireasa, iar ideea este ca, de data aceasta, stresul inerent din ziua nuntii a disparut, iar fosta mireasa nu mai trebuie sa-si faca tot felul de griji - sa nu murdaresc rochia, sa n-o ating de ceva, sa nu-mi calc pe trena samd. Este relaxata, retraieste ceva din magia acelei zile (really?), rochia e pusa in valoare multumita indemanarii fotografului si tehnicilor permise de aparatul performant.
Daca mai e cineva care nu stie, "trash the dress" presupune o sesiune foto organizata dupa un numar de luni sau de ani de la nunta, in locatii alese de participanti, care poarta aceeasi vestimentatie ca-n ziua nuntii. Personajul principal este rochia de mireasa, iar ideea este ca, de data aceasta, stresul inerent din ziua nuntii a disparut, iar fosta mireasa nu mai trebuie sa-si faca tot felul de griji - sa nu murdaresc rochia, sa n-o ating de ceva, sa nu-mi calc pe trena samd. Este relaxata, retraieste ceva din magia acelei zile (really?), rochia e pusa in valoare multumita indemanarii fotografului si tehnicilor permise de aparatul performant.
Bun, acum ca stim cu totii despre ce e vorba, pot sa-mi exprim nelamuririle si sa desenez semnele de intrebare pe care le am referitor la asta.
In primul rand... DE CE si-ar dori o femeie sa mai imbrace o data rochia de mireasa? Pentru a reedita ziua aceea? Nu este posibil. Emotiile, senzatiile, trairile... sunt unice si, prin urmare, irepetabile. Niciodata pana-n ziua nuntii n-ai mai fost mireasa, niciodata n-ai mai trait visul cu voal si rochie alba, niciodata n-ai mai simtit ca-ti tremura totul in tine de emotie cand domnisoara de onoare iti trage fermoarul rochiei si / sau iti leaga snurul corsetului. Niciodata n-ai mai vazut ACEA PRIVIRE in ochii omului ales pentru tot restul vietii. Si niciodata nu l-ai privit pe el in felul ACELA. Nicio sedinta foto nu-ti va putea readuce aceste stari, daca asta cauti.
Si daca nu asta se cauta.... care e scopul, de fapt? Nu mai spun ca, exceptand un singur set de poze, toate cele pe care le-am vizionat pe tema asta au aratat o (fosta) mireasa destul de diferita fata de cea din urma cu X ani. Uneori un pic mai plinuta, alteori poate un pic mai ridata ici-colo, de obicei cu alta tunsoare ori culoare de par si intotdeauna fara sclipirea interioara din ziua nuntii (in principiu se pune si o poza de la nunta, un fel de "before and after" cam ratat, in opinia mea).
Eu mi-am pastrat rochia de mireasa, in ideea ca poate o voi darui vreunei viitoare mirese. Asta nu s-a intamplat deocamdata, deci inca o am si teoretic putem face si noi oricand un "trash the dress" (si 'mnealui are tinuta de-atunci, mai ales ca nu-i de unica folosinta, precum rochia :D).
Ok, si? L-as mai privi la fel? Ar mai fi acel "ceva" in ochii lui, precum in momentul in care, urmand traditia, mi-a inmanat buchetul de mireasa? Cu siguranta, nu. Suntem altii acum, si asa si trebuie sa fie. Nu inseamna ca ne-am iubi mai putin, dimpotriva; anii petrecuti impreuna si experientele avute nu sunt decat o reconfirmare a faptului ca amandoi am ales bine. De ce-ar fi nevoie sa-mi tavalesc rochia de mireasa prin noroi (pentru ca inclusiv la asta se poate ajunge)?
Poate sunt eu batuta-n cap si cu vederi inguste, nu stiu. Voi ati facut asa ceva? Daca da, cum a fost, ce-ati urmarit prin asta, cum v-ati simtit? Si daca n-ati facut - ati face-o? Cautand, ce anume?
In primul rand... DE CE si-ar dori o femeie sa mai imbrace o data rochia de mireasa? Pentru a reedita ziua aceea? Nu este posibil. Emotiile, senzatiile, trairile... sunt unice si, prin urmare, irepetabile. Niciodata pana-n ziua nuntii n-ai mai fost mireasa, niciodata n-ai mai trait visul cu voal si rochie alba, niciodata n-ai mai simtit ca-ti tremura totul in tine de emotie cand domnisoara de onoare iti trage fermoarul rochiei si / sau iti leaga snurul corsetului. Niciodata n-ai mai vazut ACEA PRIVIRE in ochii omului ales pentru tot restul vietii. Si niciodata nu l-ai privit pe el in felul ACELA. Nicio sedinta foto nu-ti va putea readuce aceste stari, daca asta cauti.
Si daca nu asta se cauta.... care e scopul, de fapt? Nu mai spun ca, exceptand un singur set de poze, toate cele pe care le-am vizionat pe tema asta au aratat o (fosta) mireasa destul de diferita fata de cea din urma cu X ani. Uneori un pic mai plinuta, alteori poate un pic mai ridata ici-colo, de obicei cu alta tunsoare ori culoare de par si intotdeauna fara sclipirea interioara din ziua nuntii (in principiu se pune si o poza de la nunta, un fel de "before and after" cam ratat, in opinia mea).
Eu mi-am pastrat rochia de mireasa, in ideea ca poate o voi darui vreunei viitoare mirese. Asta nu s-a intamplat deocamdata, deci inca o am si teoretic putem face si noi oricand un "trash the dress" (si 'mnealui are tinuta de-atunci, mai ales ca nu-i de unica folosinta, precum rochia :D).
Ok, si? L-as mai privi la fel? Ar mai fi acel "ceva" in ochii lui, precum in momentul in care, urmand traditia, mi-a inmanat buchetul de mireasa? Cu siguranta, nu. Suntem altii acum, si asa si trebuie sa fie. Nu inseamna ca ne-am iubi mai putin, dimpotriva; anii petrecuti impreuna si experientele avute nu sunt decat o reconfirmare a faptului ca amandoi am ales bine. De ce-ar fi nevoie sa-mi tavalesc rochia de mireasa prin noroi (pentru ca inclusiv la asta se poate ajunge)?
Poate sunt eu batuta-n cap si cu vederi inguste, nu stiu. Voi ati facut asa ceva? Daca da, cum a fost, ce-ati urmarit prin asta, cum v-ati simtit? Si daca n-ati facut - ati face-o? Cautand, ce anume?
Postări
8 comentarii:
Si eu tot am auzit de treaba asta. Din pacate nunta mea nu a fost asa de alba cum poate mi-as fi dorit. Pe de alte parte...nici lunga nu a fost. Casatoria in sine ( ca cununia, mi sa parut ca dureaza o vesnicie -eram singura langa iubitul meu-) Deci, pana la trash the dress nu mai am ajuns :)
Dar acum altceva. Eu mi-am cumparat acum cativa ani o rochie de mireasa (ma indragostisem pur si simplu de ea, si am luat-o si basta). La inceput ma-m gandit ca da, poate o sa o port candva cand ma marit din nou. Mai tarziu (incheiasem capitolul casatorie), am crezut ca o voi purta la un bal, petrecere speciala, carnaval. Si acum cateva luni, cand mi-a venit din nou in mana, am zis ca o sa fac trash the dress fara nunta :) Chestia nasoala...nu mai incap in ea :)) Deci ramane in continuare in dulap si mai asteapta ceva. Ce anume? Habar nu am. Idei? :)
@A.O., ce frumoasa si originala e povestea rochiei tale :) Culmea e ca nu mi-ar fi trecut niciodata prin minte sa iau o rochie de mireasa doar pentru mine, ideea mi se pare extraordinara, desprinsa parca dintr-un film :)
Cat despre ce sa faci acum cu ea, hmm.... o poti "folosi" ca stimulent pentru dieta si in acelasi timp ca reper, ca sa revii la masurile potrivite pentru ea ;)) Apoi, dupa ce vei fi reusit asta, poti face o extraordinara sedinta foto :)
Ce amuzant :) Asa nu m-am gandit pana acuma la treaba asta. Ai dreptate, e demna de film :)
Cu dieta singura nu cred ca o sa schimbe treaba. Cele 10 kg care sunt acum in plus, sunt numai bine, atunci chiar eram o scobitoare. Si chiar daca as reveni la greutatea initiala, ramane problema de piept. Stii, eu provin dintr-o zona unde pieptul de pui il intalnesti doar in ograda. :)) Deci ca sa incap "sus" nu reusesc decat daca ma pun sub cutit. Si in cazul asta mai bine imi cumpar una noua. Haha!!! Fac colectie de rochii de mirese fara sa ma marit :)
da, nu stiu ce sa zic, eu personal n-as mai imbraca inca o data rochia de mireasa (poate si din superstitie - nu sunt sigura daca nu cumva am inventat eu superstitia - ca te mai mariti o data daca o mai imbraci), dar ma gandesc ca nu mi-ar mai sta bine... femeie maritata de atatia ani sa ma maimutaresc iar in rochia de mireasa. Pe de alta parte, pe principiul 'a mea a fost cea mai frumoasa', poate ca mi-ar placea ideea de o sedinta foto imbracata ca-n povesti (ca nu-i asa, doar am fost printese la nunta), si... cand am fost noi mai frumoase decat mirese? nu stiu daca farmecul nuntii l-as cauta in mod deosebit, ci senzatia pe care ti-o da o rochie speciala, o coafura speciala, etc.
Si mai e varianta in care imediat dupa nunta zici ca o sa pastrezi rochia aia 100 de ani, in nici un caz nu te induri sa o faci praf la o sedinta foto; insa, la cativa ani dupa nunta nunta, nu mai esti asa disperata si ce pierzi prin distrugerea rochiei este compensat de faptul ca ai redevenit printesa pentru o zi. (printesa, nu mireasa). Asta datorita faptului ca in afara de rochia de nunta, nici o alta rochie din garderoba nu a mai fost atat de sofisticata/frumoasa/deosebita si nu a mai echivalat cu salariul pe o luna ca si pret. Si gasim motive sa mai fim printese o zi, ca de exemplu 'trash the dress', ca oricum, ti-a cam trecut dragul de rochia aia la cativa ani dupa, nu?
Eu n-as face totusi sedinta asta foto cu rochia de mireasa... mi se pare cam aiurea sa ma imbrac iar in mireasa la 100 de ani dupa, insa as face ceva asemanator cu o rochita cu bretelute, cu niste floricele sau imprimeuri mai viu colorate, cu sotul (asortat, bineinteles, dar nu cu floricele) si cu fetita. Si eventual sa nu se vada ca m-am ingrasat :)))
@A.O, atunci pastreaz-o si, daca vreodata te simti inspirata, scrie un text despre ea :) Sunt convinsa ca ar iesi ceva pe masura povestii ei deosebite :)
@Veronica, ce motivatii faine ai gasit pentru trash the dress! Daca mai citesc de doua ori ce-ai scris, nu stiu zau... :D
Si totusi - si eu ca tine: n-as mai face-o. Fie si numai pentru ca n-as mai avea din ce-mi face coc de bucle :))
Trollul de serviciu, va raspunde:
Trash ( initial am scris Thrash, o voi, puternice acorduri metal! :))) )the dress cred ca e de fapt o inventie, pentru a rentabiliza la maxim, investitia intr-un articol de imbracaminte, scump, cu briz briz-uri, care nu poate fi purtat decat o zi. Si-atunci se inventeaza chestii, ca sa mai porti rochia aia putin, sa nu plangi dupa bani.
Prozaic, nu? The romance has officially left the building :D
@Carmen, splash! Tocmai ai trantit o galeata cu apa rece peste romantism :D
Oricum, strict la faza asta nici eu nu-s vreo romantica, deci the romance (and Elvis as well) may leave the building and make the world a better place :D
cam asa Carmen :) doza de romantism poate sa ramana totusi, in functie de purtatoare, si se vede in pozele efectuate cu ocazia. :)
Trimiteți un comentariu