Dupa ce vineri am incasat una (la figurat vorbind) de nu mai stiam cum sa-mi oblojesc proaspatul cucui (tot la figurat si ala, da' la fel de greu de suportat ca unul real), ma tarasc sambata la serviciu nu-stiu-nici-eu-cum si numar cu indarjire cele 480 de minute pana la sfarsitul programului. Voiam acasa. Voiam sa nu mai vad pe nimeni de la job. Voiam doar sa ma prabusesc pe sofa, sa ma ingrop in "Dexter" (rusine daca v-ati gandit la prostii) si sa astept sa treaca vanataia pe care o avea piticul meu de pe creier.
Afara, 35 de grade. In masina puteai pregati omleta, numai ouale lipseau. Deja imi fierb ochii in cap (da, stiu, exprimare de meduza, unde altundeva ar putea fierbe ochii?). Dau cheie, zorind sa plec mai repede.
Si.... surpriza. Masina nu porneste. Mai exact, volanul e blocat si cheia nu "misca" in locasul unde-ar trebui sa se realizeze contactul. Incerc o data, de doua ori, de mai multe ori, pana-mi transpira mana pe cheie si incepe sa ma doara palma. In parcare se zareste un coleg ratacit, pe care-l rog sa ma ajute si care, dupa ce opinteste de doua ori la cheie, conchide intelept: "volanul e blocat".
Serios? De-atata lucru se prinsese si femeia de mine. Next move - sunat sotul, care ma instruieste sa bag cheia si sa incerc s-o urnesc, incercand in acelasi timp sa misc volanul. Nexam. Inca un voluntar se ofera - un portar de la firma, impresionat de moaca mea de lost intr-ale mecanicii auto. Nope, nu merge si nu merge. "Mi-e teama sa fortez mai mult", zice omul, onest.
Booon.... hai cu birocratia, ultima cale. Mai exact - suna sotul la firma de asigurari, unde platim de ceva timp o optiune de tractare in-caz-de. Duduia de-acolo, very intepata, plescaie initial ca "nu gaseste in calculator ca am avea dreptul la acest serviciu". Poftim? Da'-n ultimii aproximativ 2 ani, de cand ni se ia suma X din cont pentru chestia asta, ne-ai gasit? Ma rog, ne gaseste. "Nu garantam ca va fi tractata masina", mai cotcodaceste ea. Madam, exact pentru asta platim - ca masina sa fie dusa la service daca problema nu se poate remedia pe loc, deci cum devine cazul?
Ma rog, devine ca masina de tractare va ajunge la mine in aproximativ jumatate de ora, interval pe care mi-l petrec numarand oi, mai pipaind cucuiul moral si visand la nimic altceva decat la un dus. In sfarsit apare nenea, care da si el la cheie de cateva ori, dupa care scutura din cap: "Nein". E clar, am pus-o. De mamaliga, iar v-ati gandit la prostii.
Ok, hai la service. Sun (iar) sotul, el parlamenteaza cu nenea, caruia ii explica la ce service sa duca masina (si pe mine, for that matter), in speta un service in apropiere de Bayreuth, unde masinuta a mai fost si cu alte ocazii si avem incredere in mecanici.
Suie masina pe platforma, suie si femeia in masina si haida. Nu plecaseram de 5 minute, cand pe nenea il suna seful lui: care e situatia, poti repara, daca nu la ce service duci masina? Si ca si cum n-ar fi fost destule pana atunci, aflu ca nenea e cam cascat si dezinformat; nu am dreptul sa fiu dusa (pe cheltuiala asigurarilor) decat la cel mai apropiat service Opel. Daca vreau la cucurigu, adica la un anume service, taxa e de 120 de marafeti pe ora de transport. Plus 50 si ceva de ora pe ora, "supliment de weekend". Chestii pe care as fi obligata sa le platesc.
Ma doare capul. Cel mai apropiat service Opel e la vreo 10 minute, dar cum las de nebuna masina asa, pe mainile unor mecanici despre care nu stim nimic si mai sunt si la mama naibii? Tot nenea gaseste o solutie: daca suntem de acord, ducem masina la service-ul firmei care m-a tractat, transportul e suportat de asigurari.
Si pana la urma, asa am facut. Firma asta e cam la jumatatea drumului, intr-o localitate mult mai accesibila decat alternativa "cel mai apropiat service".
Asa ca momentan sunt lipsita de masina si-mi vine foarte greu. Sansele sunt sa o primim joi (a trebuit comandata piesa defectata, mai exact "locasul" ala in care se baga cheia; butucul de yala, cum ar veni. Domnilor, daca cititi, va rog sa fiti ingaduitori :D). Pana atunci, iau trenul la 5 dimineata (pentru care plec de acasa pe la 4:30 cel tarziu, ca sa ajung in juma' de ceas pe jos la gara, necirculand niciun autobuz pana la 5), la 6 ma preia o colega de la gara, la 6:30 sunt la serviciu - firma nefiind, cum am mai povestit, accesibila cu niciun mijloc de transport in comun. Cel putin nu la ore de-astea dubioase.
Asa ca momentan sunt lipsita de masina si-mi vine foarte greu. Sansele sunt sa o primim joi (a trebuit comandata piesa defectata, mai exact "locasul" ala in care se baga cheia; butucul de yala, cum ar veni. Domnilor, daca cititi, va rog sa fiti ingaduitori :D). Pana atunci, iau trenul la 5 dimineata (pentru care plec de acasa pe la 4:30 cel tarziu, ca sa ajung in juma' de ceas pe jos la gara, necirculand niciun autobuz pana la 5), la 6 ma preia o colega de la gara, la 6:30 sunt la serviciu - firma nefiind, cum am mai povestit, accesibila cu niciun mijloc de transport in comun. Cel putin nu la ore de-astea dubioase.
Poetic. Sper ca macar sa dau jos cativa centimetri in talie pe chestia asta.
Postări
8 comentarii:
Vezi? De aceea nu imi plac mie masinile. Te lasa in pana cand ai mai mare nevoie de ele. Am si eu o amintire asemanatoare, doar ca eu eram "auf montage" carevasazica, pe undeva prin fundul Bayernului :)
De atunci, numai lucrez decat acolo unde pot ajunge cu bicicleta sau cu tren-tramvai-metro-autobuz :)
@A.O, daca as avea de ales... da' momentan n-am, si eu as opta pentru bicicleta + orice altceva. O veni ea si vremea aia... :)
Am primit masinuta (miercuri, cu o zi mai devreme decat ne spusesera) si Doamne, bine mai e sa pleci si sa vii la niste ore relativ normale, mai ales fara sa depinzi de nimeni... :)
Eu nu ma mai pot desparti de masina...
Intr-un Bucuresti care are un transport in comun infernal, nu mai vreau sa depind de nimic altceva decat de masina.
@Pisica Roz, da, in Bucuresti a devenit cam de neimaginat sa te deplasezi cu altceva in afara de masina.
Te felicit sincer ca te descurci cu masina in haosul si nebunia din Bucuresti - pentru mine, cine reuseste sa faca asta e erou absolut ;))
si eu prefer tot bicileta... ar fi bune si niste role, dar nu ne ajuta trotuarele :)
@Veronica, si mie mi-au sugerat niste colegi rolele - la cat de antitalent sunt, nici nu vreau sa-mi imaginez ce surfing as face pe trotuare... :))
pai daca ii faci fata la masina aia cu un milion de butoane (jumatate inutile)... cred ca ai dovedi si rolele pana la urma :)
@Veronica, sa avem pardon, eu nu sunt in stare sa folosesc decat o foarte mica parte din butoanele respective :)) Dar iti multumesc pentru votul de incredere :)
Trimiteți un comentariu