In ultima vreme s-au tinut problemele pe banda rulanta la serviciu (aha, circulau pe banda fix asa cum circula pachetele catre rampa de incarcare) si asta m-a cam golit de orice farama de energie. De fapt, am incercat sa evit un cerc vicios: daca as fi scris pe blog, n-as fi putut scrie decat despre asta (ca sa descarc tensiunea acumulata); pe de alta parte insa, numai sa scriu despre asta n-as fi avut nevoie atunci, cand nu-mi doream decat sa nu mai stiu nimic legat de job si de cei de acolo, in general.
In principal, problema poarta un singur nume: Alergatorul Isteric, despre care v-am mai povestit. Situatia in ceea ce-l priveste s-a inrautatit progresiv de la inceputul anului, ajungandu-se in prezent la o stare de tensiune aproape fizica. Realitatea este ca omul nu poate lucra decat cu yes-man-i si nu se simte bine decat atunci cand i se cere parerea / sfatul / permisiunea pentru absolut orice, desi nu are si nu a avut niciodata functie de conducere in departament.
Yes-man-i nu e niciuna dintre noi (in afara de el am ramas de fapt numai muieri, motiv pentru care-l suspectez ca se simte si discriminat sexual). Sfatul si parerea i se cer la nevoie, ceea ce in opinia lui nu se intampla suficient de des. Permisiunea nu i se cere niciodata, in primul rand pentru ca din ianuarie avem sefa de departament, iar pana sa vina ea eram toti de acolo egali.
Urla tot mai tare si mai des, tranteste suporturile metalice, nu raspunde atunci cand e intrebat una-alta, insfaca pachetele de pe banda si le izbeste de pamant. A venit o colega noua, care dupa vreo doua zile s-a rugat cu cerul si cu pamantul de sefa sa n-o puna pe schimb cu el, ca-i e frica. S-a discutat cu el, aparent a inteles ca "asa nu merge", a fost liniste vreo saptamana, dupa care a reinceput si mai abitir ca inainte.
Pe de alta parte, omul face greseli majore - care ajung la clienti si despre care se afla doar dupa ce acestia se plang. Cand este confruntat, rezulta ca tot departamentul e responsabil pentru greselile cu pricina, numai el nu. Cum problema asta dureaza deja de exagerat de mult timp, team leader-ul a convocat saptamana trecuta o sedinta la care sa ia parte numai el, Alergatorul si sefa noastra. Ce-am aflat dupa asta ne-a facut sa ne punem mainile in cap...
In primul rand, s-a prezentat la sedinta cu o agenda in care-si notase, pe zile: "7 aprilie - Greta a spus asa si pe dincolo si m-am simtit insultat. 16 mai - Claudia a preferat sa ia singura decizia X, in loc sa ma intrebe pe mine si am considerat asta ca fiind lipsa de respect". Samd samd, am inteles ca lista era foarte lunga si din notitele sale se cristaliza faptul ca el e bun ca franzela calda, iar zmeoaicele de noi ii fac viata amara si se simte oprimat din cauza noastra.
Strict la adresa mea, a avut urmatoarele reclamatii:
1. Nu-l respect (am inteles ca i s-au cerut exemple concrete, nu a putut aduce niciunul si a mormait doar ca "asa face ea.... nu ma respecta"). Foarte concludent, indeed.
2. Il izolez (probabil se poate interpreta si asa, dar in momentul in care te intreb ceva si, cu toate ca e clar ca m-ai auzit, nu-mi raspunzi, poti fi convins ca a doua oara nu te mai intreb si incerc si eu sa evit comunicarea cu tine).
3. Il spionez cand vorbeste la telefon (asta le intrece pe toate si nu suporta niciun comentariu. Dar for future reference, nu, nu-l spionez, in primul rand pentru ca nu mi-e felul si-n al doilea rand pentru ca nu-i necesar: de indata ce-a incheiat convorbirea, trambiteaza el insusi cu cine a vorbit, cum s-a zbatut sa rezolve cutare chestie, cum s-ar duce naibii sandramaua daca n-ar fi el sa se ocupe, etc).
Bineinteles ca mi-a cazut tavanul pe scafarlie cand, ulterior, mi s-au comunicat "plangerile" lui si mi s-a recomandat sa tin seama de aceste zdrobitor de relevante aspecte. Partea buna, daca se poate spune asta, e ca n-am fost singura de care s-a plans, ci a tras in toata lumea, fara discriminare. Toate suntem bad, bad, bad.
A doua zi am avut si noi o discutie cu team leader-ul (fara Alergator, si bine c-a fost asa), care team leader ne-a pus in vedere ca:
- "asa nu merge" (parc-am mai auzit chestia asta);
- "ce se intampla aici e ca la gradinita" (true enough - dar o gradinita initiata si intretinuta de un om in varsta de 61 de ani si care, pe langa faptul ca fabuleaza, se declara terorizat de niste femei care au jumatate sau chiar de trei ori mai putin varsta lui).
- "dumneavoastra sunteti mai tinere, trebuie sa va adaptati" (adica sa-i cantam in struna nebunului, ca altfel ne scrie la caiet).
- "comunicati deschis si spuneti ce va deranjeaza" (da' nu mai bine ne facem si noi caiete?).
Ma rog, am avut ocazia sa ne spunem si noi punctul de vedere, ceea ce-am si facut. Nu stiu ce-a inteles team leader-ul sau cat i-a pasat de of-urile noastre, ce e evident e ca, din pricini doar de el stiute, il simpatizeaza pe sonatul asta.
Sonat despre care, tinand cont de varsta si de faptul ca e nascut in fosta RDG, ma intreb ce nume de cod o fi avut la Stasi.
Momentan, atmosfera in departament e una "politically correct". Si de asemenea, una total lipsita de autentic: daca ar fi sa ne comportam asa cum simtim, i-am spune ca e un turnator mincinos, care se duce la seful cel mare cu plangeri inventate si care, mai presus de orice, putea avea bunul simt de a ne spune ce-l deranjeaza, dandu-ne astfel posibilitatea sa ne imbunatatim comportamentul.
Cum insa nu putem sa-i spunem toate astea, ne straduim sa avem o relatie cat mai apropiata de firesc si ne intrebam ce mai scrie, oare, in caiet.
In primul rand, s-a prezentat la sedinta cu o agenda in care-si notase, pe zile: "7 aprilie - Greta a spus asa si pe dincolo si m-am simtit insultat. 16 mai - Claudia a preferat sa ia singura decizia X, in loc sa ma intrebe pe mine si am considerat asta ca fiind lipsa de respect". Samd samd, am inteles ca lista era foarte lunga si din notitele sale se cristaliza faptul ca el e bun ca franzela calda, iar zmeoaicele de noi ii fac viata amara si se simte oprimat din cauza noastra.
Strict la adresa mea, a avut urmatoarele reclamatii:
1. Nu-l respect (am inteles ca i s-au cerut exemple concrete, nu a putut aduce niciunul si a mormait doar ca "asa face ea.... nu ma respecta"). Foarte concludent, indeed.
2. Il izolez (probabil se poate interpreta si asa, dar in momentul in care te intreb ceva si, cu toate ca e clar ca m-ai auzit, nu-mi raspunzi, poti fi convins ca a doua oara nu te mai intreb si incerc si eu sa evit comunicarea cu tine).
3. Il spionez cand vorbeste la telefon (asta le intrece pe toate si nu suporta niciun comentariu. Dar for future reference, nu, nu-l spionez, in primul rand pentru ca nu mi-e felul si-n al doilea rand pentru ca nu-i necesar: de indata ce-a incheiat convorbirea, trambiteaza el insusi cu cine a vorbit, cum s-a zbatut sa rezolve cutare chestie, cum s-ar duce naibii sandramaua daca n-ar fi el sa se ocupe, etc).
Bineinteles ca mi-a cazut tavanul pe scafarlie cand, ulterior, mi s-au comunicat "plangerile" lui si mi s-a recomandat sa tin seama de aceste zdrobitor de relevante aspecte. Partea buna, daca se poate spune asta, e ca n-am fost singura de care s-a plans, ci a tras in toata lumea, fara discriminare. Toate suntem bad, bad, bad.
A doua zi am avut si noi o discutie cu team leader-ul (fara Alergator, si bine c-a fost asa), care team leader ne-a pus in vedere ca:
- "asa nu merge" (parc-am mai auzit chestia asta);
- "ce se intampla aici e ca la gradinita" (true enough - dar o gradinita initiata si intretinuta de un om in varsta de 61 de ani si care, pe langa faptul ca fabuleaza, se declara terorizat de niste femei care au jumatate sau chiar de trei ori mai putin varsta lui).
- "dumneavoastra sunteti mai tinere, trebuie sa va adaptati" (adica sa-i cantam in struna nebunului, ca altfel ne scrie la caiet).
- "comunicati deschis si spuneti ce va deranjeaza" (da' nu mai bine ne facem si noi caiete?).
Ma rog, am avut ocazia sa ne spunem si noi punctul de vedere, ceea ce-am si facut. Nu stiu ce-a inteles team leader-ul sau cat i-a pasat de of-urile noastre, ce e evident e ca, din pricini doar de el stiute, il simpatizeaza pe sonatul asta.
Sonat despre care, tinand cont de varsta si de faptul ca e nascut in fosta RDG, ma intreb ce nume de cod o fi avut la Stasi.
Momentan, atmosfera in departament e una "politically correct". Si de asemenea, una total lipsita de autentic: daca ar fi sa ne comportam asa cum simtim, i-am spune ca e un turnator mincinos, care se duce la seful cel mare cu plangeri inventate si care, mai presus de orice, putea avea bunul simt de a ne spune ce-l deranjeaza, dandu-ne astfel posibilitatea sa ne imbunatatim comportamentul.
Cum insa nu putem sa-i spunem toate astea, ne straduim sa avem o relatie cat mai apropiata de firesc si ne intrebam ce mai scrie, oare, in caiet.
Postări
10 comentarii:
Io cred ca in caiet nu scrie nimic. Face liniute si bastonase, ca a ramas cu mintea de 6-7 ani.
Pana atunci, daca iti da mana, poti sa faci misto. Saluta-l militareste, de cate ori iti cere sa faci cate ceva :D
Uhh, am citit si alta data ce ai povestit despre el/ei si cred ca in locul tau rezistam cu greu. In ultima perioada si eu m-am confruntat cu isterii de genul asta si reprosuri absurde, mi s-a recomandat sa go with the flow si sa inghit, sa le iau asa cum vin si aia e.
Ma agit, ma stresez, nu dorm gandidu-ma mereu la reprosuri si concecinte. De fapt am realizat ca cel mai teama imi este ca raman fara job, sa ma ebervez asa tare incat sa imi dau demisia :( Apoi ma gandesc cat de greu o sa gasesc un nou job. Pe tine te vad cat de cat calma, cum reusesti? Nu te trec si pe tine ganduri de demisie, teama ca ramani fara job?
@Carmen :)))) Omu' asta pare sa aiba la fel de mult simt al umorului cat are si-un cartof fiert. Nu cred deloc c-ar gusta gluma... ci s-ar considera, cum altfel decat "nerespectat".
@Elena, cat de bine te inteleg cu stresul asta si cu nesomnul... :( Si nu, sa stii ca nu sunt calma in ceea ce priveste stabilitatea job-ului :( Numai eu stiu cat stres am avut si pe partea asta, fiindca au concediat de la noi o multime de oameni (anul trecut a fost unul foarte prost pentru firma).
La demisie nu ma gandesc, n-a intrat niciodata in calcul, nici macar cu titlu de gand absurd si razlet. Am suferit crunt in perioada cand eram somera, aplicam cu disperare si primeam zeci, sute de refuzuri. A fost groaznic, nici daca as ajunge sa sap in piatra n-as demisiona.
Altfel, teama exista, desi muncesc cat de bine pot si-mi dau silinta de parca ar fi firma mea. Insa nimic nu e sigur pe lumea asta...
Nu scriu despre astea pe blog, desi am simtit nu o data nevoia. Insa m-am gandit mereu ca nu scriu doar pentru mine, ca lumea n-o avea chef sa citeasca despre jelaniile si fricile mele.... care nu sunt deloc putine.
Recomandarea primita de tine e buna - le luam asa cum vin si le lasam sa se duca. Si incercam sa ne pastram mintile intacte.
Draga Greta, adevar graiesti. Oameni dragi din jurul meu ma incurajeaza sa le iau ca atare, sa fac cat pot si punct. Ma trec gandurile de demisie, dar imediat recalculez ca e crunt sa fiu somera si sa incep sa caut. Bafta multa, si sa speram ca scapam sau mai bine zis ca reusim sa trecem de astfel de momente.
@Elena, multa bafta si tie :) Vom trece cu bine de asta, important e sa ne facem treaba cat de profesionist putem si sa nu ne dam sufletul pentru un job care oricum ne consuma destul de mult din punct de vedere moral.
uau, si eu care credeam ca la mine la servici e nasol... cand o apuca isteriile pe sefa (si evident ca gratuite), imi imaginez ca e in chiloti si are niste pene de indian pe cap. La mosu' tau ai putea sa te gandesti ca ii cade proteza in timp ce chelfane... nu stiu cat te ajuta, dar macar te mai racoreste.
@Veronica, uf, de-ar fi atat de simplu... cred ca asta functiona mai la inceput, dar lucrez cu nebunul asta de mai bine de-un an si mi-a facut nervii franjuri - mai mult decat erau deja :D
Eh, nicaieri nu e perfect... astia sunt oamenii, cu astia defilam :)
dar daca il bagi in seama si te faci ca te intereseaza parerile lui, nu se mai imbuneaza? ii dai cu periuta nitel chiar daca ti se apleaca. poate nu te mai trece pe caiet :) si caietul ala... n-are nici o sansa sa il piarda (cu putin ajuor) ?
@Veronica, ba da, asta functioneaza de minune :))) Periuta nu-s in stare s-o aplic neam, insa de intrebat il mai intreb una-alta si e foarte zelos sa explice.
Adevarul e ca, fiind cel mai vechi dintre noi, stie ca nimeni altcineva cum merg lucrurile si nimeni n-a negat asta vreodata. Doar ca de foarte multe ori e asa antipatic si crizat, ca nu-ti mai vine sa-l intrebi nimic.
Caietul insa nu poate fi pierdut, al naibii, pentru ca-l tine incuiat intr-un sertar, a carei cheie o poarta mereu in buzunarul de la blugi. Stasi scrie pe el, e clar :D
Am recitit si tot recitit articolele tale legate de munca, sefi, isterii. De 5 luni mi-am schimbat jobul si de la un sef cam si ingaduitor am ajuns la un sefa isterica, fara mila, care te face sa plangi, care tipa, te cearta ca un copil mic si arunca vorbe grele, gen "nu mai am incredere in tine".
Nu stiu cum sa faca fata, poate eu sunt de vina ca pun la suflet, poate trebuie sa ma adaptez, efectiv nu stiu cus a iau toata atmosfera asta si sa nu ma afectese. Am zis si mai sus, cred ca plecatul nu e solutia, sunt genul care sta ceva vrme la un job. Te admir ca treci asa usor peste; poate totusi ai o arma secreta cu care treci prin toate rautatile gratuite ale sefilor.
Trimiteți un comentariu