Iluzia

Ştia că este acolo, chiar dacă nu o vedea întotdeauna pe raft. În fiecare zi, ducându-se şi întorcându-se de la şcoală, fetiţa în vârstă de doisprezece ani  trecea de două ori pe lângă alimentara unde se găsea lucrul pe care şi-l dorea cel mai mult pe lume: ciocolata Gersy, cu fulgi de nucă de cocos. 

Dacă ar fi fost întrebată, n-ar fi ştiut să explice de ce o ispiteşte atât de mult. Ambalajul nu arăta din cale-afară de promiţător. Nici reclamă la televizor nu i se făcea, fiind un produs obscur şi lipsit de pretenţii, aşadar nu putea fi bănuit niciun mesaj subliminal. Pur şi simplu o atrăgea aşa cum nu-şi amintea s-o fi atras niciun alt "dulce" până atunci. Nuanţa uşor sidefată a hârtiei era ademenitoare şi părea să fie purtătoarea unei taine. O taină din fulgi de cocos aromaţi şi fragezi, înveliţi în ciocolată fină cu lapte. I se punea un nod în gât numai cât se gândea la asta. 

Problema era că nu avea bani s-o cumpere. 

Nu era scumpă - 350 de lei. Dar pentru ea, această sumă era o avere. Una pe care nu şi-o permitea.

Ar fi putut să le spună părinţilor. Poate că ei i-ar fi cumpărat-o pe loc. 

Sau poate i-ar fi spus că este un moft şi că oricum are mai mult decât foarte mulţi alţi copii. 

Pur şi simplu nu îndrăznea să le ceară.

Aşa că a început să economisească din banii de buzunar pe care-i primea în fiecare zi pentru gustarea din pauza mare. 

Îşi imagina cu lux de amănunte cum se va duce la alimentara, va întinde banii vânzătoarei şi va spune "o ciocolată Gersy, vă rog". Imaginea era atât de vie, încât aproape simţea în gură gustul ciocolatei.

N-a reuşit niciodată să încropească suma. I se făcea prea foame la şcoală şi invariabil ajungea să ciupească din rezerva ei secretă. "Mâine nu mai mănânc şi pun banii la loc", îşi promitea de fiecare dată.

Dar nu izbutea să se ţină de promisiune. Într-o bună zi, a abandonat planul. Nutrea speranţa că poate părinţii îi vor cumpăra nepreţuita ei Gersy fără ca ea s-o fi cerut. 

Nu s-a întâmplat niciodată. 

Aproape un an mai târziu, încheind un trimestru şcolar cu medii foarte bune, a fost întrebată ce-şi doreşte ca răsplată. N-a trebuit să se gândească de două ori.

- Ciocolata Gersy, a spus, dintr-o suflare. 

A primit-o în aceeaşi zi. Ţinând-o strâns în mână, îi venea greu să creadă că, în sfârşit, se întâmplă: a primit-o, este a ei, o poate desface din ambalaj, o poate mânca. 

Doar că nu mai simţea nimic. Vraja se rupsese. Lungile săptămâni în care se străduise să economisească luaseră cu ele magia. A desfăcut-o şi a mâncat-o. Simplu, fără a savura momentul, fără voluptate. Nu era gustul din visele şi imaginaţia ei. 

Era doar gustul searbăd al unei dorinţe împlinite mult prea târziu.