Eu cu mine, în dialog

Nu mai ţin minte de unde am salvat întrebările de mai jos. Erau ca un fel de mini-interviu pe care autorul şi-l lua sieşi. Mi-au plăcut mult la vremea respectivă, mi-au dat de gândit şi m-am gândit că ar fi un exerciţiu interesant de introspecţie.

În seara asta mi-am amintit de ele. Asta poate cu atât mai mult cu cât în ultimele zile am fost destul de... meditativă, aş spune, deşi nu-s deloc sigură că ăsta e cuvântul. Practic nu mi-a "ars" de nimic, am avut nişte accese de jale gândindu-mă la mama, de nu mai reuşeam deloc să mă adun. De asta, sau mai ales de asta, n-am mai dat pe aici.

Hai să vedem cum mă descurc la "interviul" ăsta.

1. Descrie-ţi viaţa, în momentul actual, printr-un singur cuvânt: 

Expectativă.

2.  Se spune că "niciodată nu trebuie să spui niciodată”. Însă tu eşti convinsă că NICIODATĂ:

Niciodată nu voi avea copii.

Niciodată nu voi face rău cu bună-ştiinţă.

Niciodată nu voi fi în stare să înţeleg exact ce e acela un ofsaid :D 

3. Cum ai defini iubirea în cât mai puţine cuvinte?  

Când unul dintre cele mai plăcute zgomote este acela al cheii lui în uşa de la intrare, anunţându-i sosirea acasă, aceea e iubire. Când îţi doreşti să poţi lua asupra ta toate grijile, tristeţile, poverile şi disconforturile lui, aceea e iubire. Când te cuibăreşti la culcare în braţele lui şi simţi că acolo şi numai acolo e locul tău, aceea e iubire.

Sunt doar trei "definiţii" proprii, aş mai putea scrie multe altele, dar cică să fie "cât mai puţine cuvinte".

4. Dacă o persoană îti face rău în mod intenţionat, cum reacţionezi? Îi plăteşti cu aceeaşi monedă sau o ierţi?

Au existat în viaţa mea doi bărbaţi care mi-au făcut rău. Intenţionat. Eu îmi aşezasem sufletul în mâinile lor, iar ei au luat cu lăcomie tot ce le-am oferit, ştiind foarte bine ce vor face ulterior. Nu i-am iertat şi nu-i voi ierta niciodată. Presupun că nu sunt într-atât de nobilă. Dar nici rău nu le-am făcut. Sper că, într-o oarecare conjunctură independentă de mine şi voinţa mea, îi va durea cândva aşa cum m-a durut pe mine. 

5. Te-ai întrebat vreodată care ar fi “rolul” tău in această lume? Şi dacă răspunsul este afirmativ, ai găsit un răspuns?

Mi-a cam trecut vremea "existenţialelor"... Pe la 16 ani, ştiind că nu voi avea copii, cugetam că n-am niciun rost pe lume. Din fericire mi-a trecut fandacsia, dar nici n-am găsit vreun răspuns satisfăcător. Şi drept să spun, nici nu-l mai caut (pe el, pe răspuns). Nădăjduiesc însă că, atunci când voi părăsi lumea asta, nu voi avea regrete majore.

6. Ce ai schimba la oameni?

E cam prea generală întrebarea.... Cred că mi-aş dori ca oamenii să fie mai atenţi unii la alţii şi să reflecteze mai mult la impactul pe care vorbele şi acţiunile lor îl pot avea asupra celor din jur. 

7. Dacă ai putea da timpul înapoi, ai schimba ceva din trecutul tău?

Foarte probabil că n-aş mai alege facultatea de jurnalistică (o curată pierdere de vreme, reflectez acum; dacă făceam limbi străine, clar era o afacere mai bună pe termen lung). 

8. Care este persoana pe care o admiri cel mai mult?

Pentru aceia dintre voi care-mi citiţi blogul, nu e nicio noutate: Zubin Mehta :) Dincolo de muzicianul extraordinar care este, am descoperit, în cele două cărţi despre el şi-n zecile de interviuri citite sau vizionate pe Youtube, un om cum rar există.

9. Ce faci când vezi pe cineva necunoscut plângând?

Nu mă bag în sufletul cuiva pe care nu-l cunosc. Pentru că nici eu nu mi-aş dori să mă întrebe cineva necunoscut de vorbă, atunci când mă copleşesc toate.

10. Dacă ai afla că mai ai doar o zi de trăit, cum ţi-ai petrece-o?

Timp de două ore, aş fi la un concert dirijat de Zubin. Apoi aş scrie nişte scrisori unor oameni foarte dragi din viaţa mea. Scrisori de care ei n-ar afla imediat, pentru că le-aş ascunde undeva, cu încrederea că le vor descoperi atunci când vor avea nevoie de ele şi de gândurile mele pentru ei. 

11. Gândeşte-te cum erai acum 5 ani, ce aspiraţii şi vise aveai? Ai realizat ceva din tot ceea ce aveai în plan? 

Acum cinci ani, hm? Să mă gândesc, deci în 2010. Unica mea aspiraţie era să am un serviciu stabil în Germania. Misiune îndeplinită!

12. Dacă ai putea sa afli ceva din viitorul tău, ce anume ai vrea să ştii?
Hm, mi-e cam teamă de asta. Dar cred că mi-ar plăcea să ştiu dacă voi ajunge să public o carte, aşa cum îmi doresc de când am învăţat să scriu.

Da, mi-a plăcut "interviul". Sper că am fost un interlocutor agreabil...