Oare așa să fie?
Mă întreb... Adulții mai pot fi copii când și dacă își doresc asta, dar procesul invers nu e posibil, deși câteodată ar fi de dorit.
Nu cred în perfecțiunea și idealul copilăriei, invocate în atâtea scrieri. Dar cred în puritatea sufletului copiilor, reflectată în privirile lor. Nu știu dacă ar fi neapărat bine s-o păstrăm pentru totdeauna (ce mai clișeu) și-n tot cazul nici nu cred că ar fi posibil, dar ar fi frumos să putem face apel la ea din când în când. De-acolo, dintr-un adânc al nostru :)
Inclusiv din acest motiv, într-o zi o să ajung la Disneyland ;))
6 comentarii:
Recomand Disneyland.
Am fost de 8 ori si nu ma satur :))
Succes!! si eu vreau sa ajung, sa imi pun urechi de Minnie si sa port tutu, asortata cu fi-mea :)))
La multi ani! eu cred ca ne pastram spiritul ludic si inocenta, numai sa vrem.
Cris
Da, cu siguranță se va întâmpla într-o zi! :)
La mulți ani și ție, Cris, și fetiței tale :) Și da, vreau și eu urechi de Minnie :D Și să mă pozez cu Alba ca Zăpada, neapărat :))
Disneyland e magistral! Am fost o data si-as mai merge oricand. Sentimentul pe care mi l-a dat ziua petrecuta acolo, terminata cu parada personajelor pe aleea principala, a fost de nedescris, ceva unic. Asa ca recomand oricui o vizita la Disneyland. Ia jupanul de o aripioara si musai directia Paris.
Rox
Trăind și nemurind, Rox... :)
Trimiteți un comentariu