După zece ani: aceeași mare, aceiași noi :)

În 2005 ne-am dus să ne întâlnim cu marea, în cea dintâi vacanță împreună. 

Nu ne cunoșteam prea bine, dar știam că ne așteptaserăm dintotdeauna. Și atunci, ca și acum, credeam în ”the best is yet to come”. 

E una din fotografiile mele preferate. Una dintre primele în care nu mai priveam cu teamă spre viitor. Nu mai eram singură: îmi găsisem Omul Meu.

Zece ani mai târziu, am ajuns în același loc. Nu am plănuit asta, așa s-a nimerit să fie. Și bine s-a nimerit :) Am revăzut cu nostalgie locurile unde, cu un deceniu în urmă, ne sărutam la fiecare pas, ne țineam de mână și ascultam marea.

Suntem tot noi, privind spre același orizont. Nu ne mai sărutăm într-una, ne plimbăm și fără să ne ținem permanent de mână, dar suntem mult mai împreună decât eram atunci. Și la fel de îndrăgostiți de mare. 

Iar astăzi aniversăm opt ani de când am devenit cetățeni respectabili, întemeind celula de bază a societății :))

De pe net aflu că asta e nunta de bronz, cică. Suntem pe podium, cum ar veni :) Să ne fie cu bine, cu sănătate și noroc, zic!