De cele mai multe ori sunt rezonabil de inteligentă (latura mea modestă mă înghiontește), iar câteodată am momente cu sclipiri - meteorice, dar tot mai bine decât deloc. Antemenționata latură modestă mi-a articulat un cot în coaste, amintindu-mi că nu mai demult decât în vacanța petrecută în România am avut cel puțin două momente în care numai că n-am dat prin gropi.
Știți vorba aia care spune că dacă tot ești prost, e mai bine să fii prost în liniște? Eh, eu n-am ținut cont de asta.
Și pentru că sunt generoasă cu propriile-mi prostii și pentru că sharing is caring (nu așa se zice?), ia să vă povestesc și vouă.
1. Cum stăteam noi binișor într-o seară acasă la socrii mei, cineva își aduce aminte că avem puse la rece câteva cutii de Ursus Cooler. Minunat, zic, întâi fiindcă-mi place foarte mult Radler, și apoi fiindcă am ocazia să testez dacă... la o anumită temperatură devine albastru, așa cum promite.
În jurul meu se face subit liniște.
- Ce anume să se facă albastru?
- Radler-ul, cum ce, zic eu, cu aerul ”d'ohhh, e evident că la băutură mă refer”.
Pauză.
- Păi nu lichidul se face albastru.
- .... dar cine?
- Senzorul.... de pe cutie.
Abia atunci m-am uitat mai atent. Pe cutie se află într-adevăr un senzor rotund, de culoare gri, care devine albastru în momentul în care băutura e depozitată la o temperatură de maximum 5 grade (parcă). O vopsea termocromatică, ăsta e secretul (mă dau și cultă).
- Chiar ai crezut că se face Radler-ul albastru? Păi cine ar mai bea bere albastră?
- Eeee, hmmm..... grsjdhhewqpjdwefph (adică am mormăit ceva neinteligibil).
Concluzia mea a fost: când oi mai avea momente în care mă cred deșteaptă, să-mi amintiți că Radler-ul nu se face albastru.
2. Al doilea moment de negrăită inteligență s-a consumat tot la socri; veniseră nașii noștri într-o seară și mâncaserăm împreună.
Știți cum e: mai guști, mai bei ceva, mai o vorbă, mai o hlizeală, iar mai guști ceva... trece timpul.
- Mai serviți? întreb plină de solicitudine, după ce dusesem o primă rundă de pahare și farfurii la bucătărie.
(Da, știu că e incorectă formularea cu ”serviți” când e vorba de cineva care mănâncă, expresia referindu-se exclusiv la persoana care servește la masă, dar mi s-ar părea cam ciudat să întreb ”mai mâncați?” sau ”mai consumați?”).
(Da, știu că e incorectă formularea cu ”serviți” când e vorba de cineva care mănâncă, expresia referindu-se exclusiv la persoana care servește la masă, dar mi s-ar părea cam ciudat să întreb ”mai mâncați?” sau ”mai consumați?”).
- Nu, mulțumesc, zice nașul.
La care yours truly, într-un puseu de diplomație acută:
- Foarte bine!
Vorba ceea: ”dacă mănânci mi-ești ca un frate, dacă nu, îmi ești ca doi”. No comment, că e cel mai înțelept :))
Acestea fiind spuse, se numește că latura mea modestă a fost reabilitată :D
Postări
4 comentarii:
Hai ca m-ai distrat. Eu am invatat sa ies cu gratie din situatii in care pic de fraiera. Fac misto de mine cot la cot cu ceilalti.
Exact, asta am făcut și eu, de-aia le-am spus să-mi amintească de momentele astea când mi s-o mai întâmpla să mă cred inteligentă :)) Autoironia mi se pare cea mai bună soluție în asemenea situații :)
Esti foarte haioasa :)) Si asta se intampla fiindca esti desteapta :)
Nu ati observat ca prostii nu se autironizeaza ? Cel putin aia pe care ii cunosc eu imi povestesc mereu despre cat de inteligenti sunt . :D
Clara
Ba da, știu că proștii au în general o părere foaaarteee bună despre ei :)) Încerc și eu să nu mă iau prea mult în serios :)
Trimiteți un comentariu