Știu asta. Știu prea bine. Ce nu știu e cum aș putea schimba situația.
Mi-am pierdut energia, sclipirea, zvâcul.... nu mai am forță pentru aproape nimic. Problema e la nivel mental, nu fizic. Dorm bine, mănânc ca de obicei, mă mai dezmățez cu vreo ciocolată albă sau o prăjitură din când în când, deci nevoile primare - ca să zic așa - torc satisfăcute. Dar în interior se întâmplă ceva. Nu știu ce, dar mă usucă, mă vlăguiește, mă lasă lată, emoțional vorbind.
Am fost tot mai puțin prezentă aici în ultimele luni și nu vă puteți imagina cât de mult regret asta. Blogul e una din marile mele pasiuni, voi îmi sunteți dragi, dar ceva nu se leagă. Nu se MAI leagă. Nu știu ce, nici de ce.
Nu mai am chef nici de citit, până și-o carte banală, din categoria ”literatură de tren” m-ar ajuta, dar nici de ea nu mai sunt în stare.
Am luat magneziu vreo 2 luni, n-am remarcat să fie mai bine. Dar nici mai rău.
Dacă ați trecut și voi prin situații asemănătoare, orice sfat mi-ar fi de folos și vă mulțumesc anticipat :) Dacă nu, mă bucur pentru voi și tot vă mulțumesc pentru că sunteți aici :) Oricum, mă voi strădui să mă smulg din marasmul în care mă aflu, de asta să fiți convinși :)
Edit: în încercarea de a-mi colora starea de spirit, am dat drumul streaming-ului de la Festivalul ”George Enescu”. Orchestra Națională de Tineret, Sarah Chang și Kristjan Järvi în concertul de debut, adică un regal, de care am reușit să mă bucur. Un lucru nu mi-e clar: ce naiba caută Liana Stanciu acolo și cum ar putea fi făcută să tacă. Demult n-am mai auzit atâtea prostii și platitudini debitate în atât de scurt timp.
”Mie mi-a fost frică de muzica clasică. Tuturor ne-a fost frică la un moment dat de muzica clasică. Voi reveni la pauză, să aflăm împreună cui i-e frică de muzica clasică”. Tot ce-mi doream era să-i închidă cineva microfonul. Poate i se face iar frică dacă se aude ce prostii îndrugă, nu de alta.
Postări
3 comentarii:
Hai sa-ti spun cum a fost la mine cand am trecut prin asa ceva.
Starile le recunosc , lipsa de energie , de vointa , de putere , tristetea ...
Diferenta e ca eu stiam care este motivul . Exista un ceva concret care nu mergea bine . Sau un ceva concret care imi lipsea .
Si am invatat ca singura cale de a ma vindeca de perioadele astea era sa caut solutia de a rezolva acea problema , de a obtine acel ceva care lipsea.
Si dupa ce sufeream asa cum spui tu acum, cate o perioada , si dupa ce simteam ca nu mai pot duce starea asta , faceam tot posibilul sa imi adun puterile pentru a gandi : ce trebuie sa fac , ce as putea face concret sa ajung la acel ceva ce imi lipsea , la acel ceva ce mi-ar face bine , sa inlatur ceea ce ma raneste.
Am invatat ca in general problemele au solutii si ca trebuie sa le caut ca sa ma vindec.
Sa-ti mai spun ceva : am o prietena care uneori are stari , poate depresive e mult spus , poate chiar asa sunt si nu-mi spune ea totul. Cand trec vreo doua saptamani si nu am sunat-o nici eu dar nu a sunat nici ea , stiu ca e intr-o astfel de perioada . In care nu are chef de oameni. Si mi-a spus ca atunci cand se intampla asta sa nu ma supar si sa o sun eu , ca ea nu are putere . Si nu ma supar. Si o sun. :) Si incerc sa o fac sa se simta mai bine.
De obicei imi spune ca nu stie de la ce e atat de fara chef de viata . Uneori da vina pe vremea mohorata .
Eu i-am spus ca trebuie sa fie ceva si ca ea stie ce e acel ceva , ca nu trebuie sa-mi spuna mie neaparat , poate e ceva prea personal , nu stiu.
Dar o sfatuiesc sa identifice mai intai problema , cum ziceam si mai sus . Apoi poate veni si vindecarea .
Pana acum sigur te-ai prins unde bat. :)
Nu spun ca nu te cred cand spui ca nu stii ce e . Mai cerceteaza-te . Si daca intr-adevar nu stii atunci poate te va ajuta terapeutul . Mai mergi la el/ea? :)
Nu stiu ce iti va spune dar iti spun ce vad eu din afara: lucrurile par sa fie mult mai bine aranjate in viata ta decat in alte perioade . Eu vad motive sa fii linistita , sa ai tihna , sa te bucuri de viata . Stiu ca ti-o doresti mult , crede-ma .
Si cred ca va fi bine . Chiar daca ai nevoie de ajutor de la cei din jur , dar poate fi bine. :)
Cred ca m-am lungit foarte mult deja dar iti mai spun ca a mai fost ceva care pe mine m-a ajutat sa ma vindec .
M-am rugat . In momentul de apogeu al starii de rau cand probabil nu speram sa gasesc iesirea dar s-a intamplat. :)
Stii ca nu sunt vreo habotnica , mai exact pe la biserica dau mai rar decat din Paste in Craciun.
E ceva ce s-a petrecut in mintea mea si in sufletul meu si cred ca Dumnezeu m-a ajutat. Ca nu a fost doar autosugestia. :)
Nu stiu cat de folositor e ce ti-am scris , te imbratisez . :)
Clara
Clara, nu am cuvinte să-ți mulțumesc pentru mesajul tău, pe care l-am citit și re-re-citit :) și care cu siguranță îmi este de mare folos. În primul rând, îmi face bine să știu că nu sunt singura care traversează astfel de stări. Și apoi, experiența și recomandările tale mă ajută :)
La psiholog continuu să merg, dar n-am mai fost de ceva timp pentru c-a avut concediu, poate inclusiv de asta mă simt atât de derutată și de ”nu-știu-ce-să-fac-cu-mine”.
Într-adevăr, e ceva mai multă liniște la mine acum, dar se apropie o perioadă cu decizii importante, foarte probabil cu schimbări, iar eu mă tem instinctiv de tot ce mi-e necunoscut. Dacă aș putea, aș adormi și m-aș trezi cu toate cele aranjate. Ce frumos ar fi :))
Mă înclin. Și încă o dată, mulțumesc. M-ai pus pe gânduri, în sensul bun :)
Pentru ce spui in ultima propozitie , ma bucur . :)
E normal sa te temi de necunoscut , nu esti tu cu defect :D
Si eu ma tem . Si tot din categoria invataturile lui Neagoe Basarab :p iti spun ce fac eu in situatiile astea . Imi imaginez posibile scenarii si imi fac planuri cum voi actiona ca sa ies bine din ele . Poate suna a nebunie asta dar pe mine ma ajuta .
Daca e vorba de chestii legate de job , de exemplu , ma documentez , ma pregatesc ca sa nu ma prinda pe picior gresit necunoscutul ala care va veni . Sigur ca nu e posibil sa poti anticipa orice .
Dar eu daca incerc sa zic ca nu ma mai gandesc si que sera sera , atunci ma stresez si mai tare , nu functioneaza asta la mine .
Cum ziceam , eu cred ca orice problema trebuie sa aiba si o solutie . Si daca linistea mea sufleteasca depinde de ea , o caut. :)
Clara
Trimiteți un comentariu