Săptămânile astea a tot circulat o leapșă prin blogosferă și am pescuit-o de la Denisa, care o dăduse la liber pentru toată lumea, așa cum procedez și eu în astfel de situații. E despre mine, așa că prin urmare... pentru unii poate fi redundantă, pentru alții, cine știe, poate chiar plictisitoare, dar sper că va și plăcea unora dintre voi.
SUNT un amalgam de sentimente și stări sufletești: recunoscătoare pentru ce am, dornică de mai mult, conștientă că am pierdut niște lucruri esențiale în viața asta, resemnată uneori, încrezătoare alteori... Dar trăgând linie, nu mă pot numi un om optimist.
AȘ VREA SĂ PĂSTREZ cât mai multe amintiri frumoase, starea de grație pe care o experimentez la anumite evenimente culturale, curiozitatea și doza de candoare pe care (îmi place să cred că) o am.
MI-AȘ FI DORIT să mă fi putut bucura mai mult de copilărie și de adolescență. N-a fost să fie.
NU ÎMI PLACE socializarea excesivă. Adică să ne-nțelegem, nu-s vreo sălbatică, dar orice grup unde-s mai mult de zece persoane mă face să simt nevoia de-a o lua la sănătoasa.
MĂ TEM de suferința oamenilor dragi și mă tem că nu mi se vor împlini nici măcar visele care mi-au mai rămas.
ÎMI PLACE să citesc, să călătoresc, să scriu, să mă uit la filme și să ascult muzică (de preferat clasică, dar nu numai).
NU SUNT din cale-afară de îndrăzneață. Și tare nu-mi place de mine din cauza asta. Serios... în anumite privințe sunt o veritabilă găină.
IUBESC și am norocul de-a fi iubită. Am și-acum momente când mă gândesc cât de norocoasă sunt din punctul ăsta de vedere.
CÂNT sub duș, în mașină și când fac curățenie. La serviciu am interdicție în sensul ăsta (cică ”se prăbușesc pereții dacă te-apuci tu de cântat”). Uite-așa se sufocă talentele în fașă, dom'le.
NICIODATĂ - m-am cam săturat de cuvântul ăsta, drept să spun. De prea puține ori are conotații pozitive.
RAR de tot îmi place de mine, fizic vorbind. Adică trebuie s-arăt chiar ravisant pentru asta :))
PLÂNG - destul de des și pe neașteptate. De cele mai multe ori e de-ajuns un gând. Sau o amintire.
SUNT CONFUZĂ în absența cafelei, aici mă regăsesc în ce-a scris Denisa.
AM NEVOIE de apă, mâncare, somn și cafea. Cum se vede, sunt un om simplu :D
AR FI TREBUIT - ba n-ar fi trebuit nimic. Din moment ce nu s-a întâmplat una sau alta, nu s-a întâmplat și cu asta basta. Cui mai folosește să cotrobăie în trecut și-n sertare demult închise?
AȘ PUTEA să fac multe lucruri, probabil. Dacă aș avea ceva mai multă încredere în mine.
VREAU diverse. Unele dintre vise probabil că sunt prea înalte, utopice poate. Dar îmi sunt dragi și câtă vreme mai am un dram de speranță, nu renunț la ele.
Ca de obicei, leapșa e pentru toți eventualii doritori :)
Postări
4 comentarii:
Leapsa de la tine vine intr-un moment cand incep sa aflu mai multe 'despre mine' asa ca dau curs invitatiei de a ma descoperi chiar aici la tine pe blog.
Multumesc, Bristena
SUNT intr-o perioada din viata mea cand incep sa ma cunosc pe mine, sa-i cunosc/accept pe cei din jurul meu si sa fiu persoana
care credeam ca sunt.
AȘ VREA SĂ PĂSTREZ intr-o sticluta mirosul baietelului meu din primele luni dupa nasterea lui si, vie amintirea
cand m-a sarutat prima oara pe frunte.
MI-AȘ FI DORIT sa cred mai mult in visele mele cand eram adolescenta.
NU ÎMI PLACE sa am in preajma mea oameni de la care nu pot invata.
MĂ TEM de intuneric.
ÎMI PLACE sa citesc, sa urc pe munte si sa ma joc cu baietelul meu.
NU SUNT multumita pentru ca am crezut prea mult timp ca merit sa primesc putin de la viata.
IUBESC viata.
CÂNT in capul meu cand imi ramane in memorie o melodie ascultata dimineata la radio.
NICIODATĂ nu as fi crezut ca pot uita de mine si de cei dragi pentru o iubire nepotrivita.
RAR fac anumite observatii celor care-mi sunt cunostinte sau colegi de serviciu.
PLÂNG cand vorbesc despre evenimentele petrecute in copilarie care mi-au provocat rani sufletesti ce nu cred ca se vor
vindeca vreodata.
SUNT CONFUZĂ cand oamenii din jurul meu vorbesc ceva si fac altceva.
AM NEVOIE de lumina si aer curat cand sunt intr-o incapere (acasa sau la serviciu).
AR FI TREBUIT sa-mi ascult inima cand am ales in ce domeniu sa-mi continui studiile.
AȘ PUTEA regasi in mine forta interioara si credinta avuta in perioada studentiei.
VREAU sa scriu o carte in care sa reusesc sa impletesc aspecte autobiografice, cu anumite lucruri ce le-am invatat/observat
de-a lungul vietii mele si cu elementele fantastice din povestirile bunicii mele.
Bine-ai venit, Bristena și îți mulțumesc pentru răspunsuri! M-am regăsit în câteva dintre ele - ca de exemplu cel în care faci referire la convingerea că meriți să primești puțin de la viață. Și eu am problema asta, și eu aș îndrepta-o... dacă aș ști cum :)
dragut...dar sa stii, putin copii ramanem mereu...asa ca...Enjoy!!!
Îmi doresc să cred că și eu am rămas copil pe undeva, sincer :)
Trimiteți un comentariu