Trofeul ”Morcovul de Aur”

A trebuit să duc muncă de lămurire cu Greta ca să mă lase să scriu eu postul ăsta. Nu știu de ce nu voia, că doar nici nu s-a uitat duminică la Eurovision și nici cu rock-ul nu le are. (În materie de muzică rock n-a trecut niciodată de baladele ”Metallica”, da-n adolescență îi plăcea să spună despre ea că-i ”metallistă”. Să nu mă pârâți că v-am zis). În tot cazul însă, nici eu n-am o părere foarte clară despre piesa care va reprezenta România la Stockholm - ”Moment of Silence”, interpretată de Ovidiu Anton. Am, în schimb, o părere fermă și solemnă despre Mihai Trăistariu. Îl știți, băietul care plângea acum vreo două decenii pe toate posturile radio că Suzana i-a furat banana și care și-a făcut implant de păr (vorba ceea, dacă banană nu mai are, măcar părul să nu-i lipsească).

Pe traseul lui muzical, caracterizat în covârșitoare măsură de răsunătoare performanțe de care nimeni nu a auzit, a survenit acum zece ani o întâmplare din categoria ”momentul potrivit”. O piesă bună, ritmată, care a ”prins” la publicul european și l-a propulsat pe Trăistariu pe locul patru la Eurovision și, după cum ne amintește chiar el de șaizeci de ori pe oră, i-a adus cel mai mare punctaj obținut de România în istoria participării la această competiție.

De-atunci a rămas omul cu un complex de superioritate pe care-l cultivă cu obstinație. El e cel mai bun, nu mai e nimeni ca el, nimeni n-a mai reușit ce-a reușit el, lumea e rea și-l invidiază, dușmanii-i poartă pică și ei valoarea lui nu are (așa e cântecul, vine la pachet cu dezacord cu tot). În fine, personajul putea fi driblat fără mari eforturi, dar de duminică încoace, de când a ieșit pe locul al doilea din coadă la selecția națională pentru Eurovision, demersul ăsta a devenit imposibil. 

Piesa lui, ”Paradisio”, crâncen de plictisitoare. Show-ul cu scheleței mișcători, demn de căminul cultural din Cocârlate. N-avea ce pretenții să emită (ar zice bunul-simț). Sunt cel mai bun, nimeni nu mai reușește să urce atâtea octave ca mine, sunt un geniu, sunt un crin, sunt parfumul cel mai fin, zice el, certat fatal cu antemenționatul bun-simț. Juriul m-a sabotat de teamă c-aș putea aduce trofeul acasă, voting-ul a fost măsluit, eu am vrut să fac un bine patriei, dar de-acum orvoar și-un praz verde, România. Nu te mai reprezint niciodată, l-ai pierdut pe marele Trăistariu, o să cânt pentru altă țară, nanana și ninini. 

(Ăsta a copiat ”Meduza” lui Caravaggio, pezevenghiul). 

Pe pagina lui de Facebook se cristalizează două tabere. Îmi potrivesc ochelarii și citez cu pioșenie câteva exemple nemuritoare. Vă previn că nu am de gând să editez comentariile, deși Greta e cel mai mare grammar nazi în viață. Dar e postul meu, așa că n-are ea treabă.

- ”Nu te mai gandi la sistemul distructiv, nu intamplator Dumnezeu ti-a dat harul asta, canata pentru noi, pentru cei care iti apreciaza muzica si vocea, impacate cu ideia cum exista frumos asa exista si urat” - profunzime și sensibilitate, dar mă-sa n-are cratimă.

- ”MIHAI...nu am ureche muzikala..dar stiu cand un cantec imi ajunge la suflet ...pe romanesca pura mi se ridica parul pe maini” - madam asta ar trebui să se epileze, atunci nu i s-ar mai ridica părul pe nicio românească, pură sau ba.

- ”din pacate sa vezi Mihai ca vei fi total nepromovat ba chiar denigrat si distrus asta e practica bolsevica” - oh, da! Bolșevicii lipseau din borșul ăsta. Chiar așa, că mi-am adus aminte, oare masonii ce-or păzi, că nu i-am văzut. Încă. Am văzut-o în schimb pe Carmen Harra, aia cred c-ar face previziuni și acceleratorului de particule de la Cern.

- ”fă-i praf cu diplomație, mihai!!” - serios, ați pomenit vreodată un oximoron involuntar mai reușit? :)) 

V-aș fi pus și câteva exemple normale la cap, dar orice comentariu care nu este o laudă e șters cu dibăcie și foarte rapid. Citisem câteva opinii echilibrate, pe care după vreo oră nu le-am mai găsit ca să vi le pot arăta. Domnul e sensibil și degrabă simțitoriu, critica îi cade greu la delicatele dumisale mațe. Ce-i drept, a ascultat-o pe duduia cu praful și-a dat cu diplomația de pereți (o fi înțeles greșit mesajul și-a făcut praf ce nu trebuia. Deși ceva-mi spune că omul ăsta n-a fost niciodată altfel). 

”As fi intrat în Top 10 în Suedia ... doar dacă participam. Cu un show bine pus la punct, cu o orechstratie refacuta complet si cu aceeasi voce ras-premiata peste hotare ... n-aveam cum sa nu castigam ! Pacat Romania ca nu crezi in mine !E la mintea cocosului ca juriul a facut tot ce i-a stat in putință ... să influențeze poporul ... ridicând în slavi pe TOȚI ceilalți concurenți și singurul în care au lovit ... am fost eu. S-a vazut de la o POSTA ca erau porniți rău de tot și au spus vorbe dure la adresa mea ... ca să convingă românii ... să nu cumva să pună mâna pe telefon și să mă voteze”. 

Și-așa o ține dangalanga în zeci de postări, nu vă mai citez că e redundant, dar între două jelanii conspectează și presa străină. Eh, și-acum devine interesant, pentru c-a pus și un link de pe un blog german dedicat Eurovisionului. 

Dacă a văzut numele lui acolo, ce și-a zis feciorul... e de bine! Nu poate fi altfel, am văzut eu că scrie acolo ”Trăistariu”, deci am înțeles perfect mesajul, mă laudă, mă iubește lumea. 

Numai că textul zice, de fapt, cu totul altceva. ”Micul gnom se dovedește a fi un perdant lamentabil, cel mai penibil din toate timpurile”, scrie autorul respectiv printre altele. Se mai menționează resentimentele și ranchiuna Mihaiului, proiectate asupra juriului, iar amenințarea lui că va concura pentru o altă țară (în speță, Republica Moldova) este interpretată de autor drept ”un strigăt disperat după atenție”. Are dreptate omul, zic eu :)) Dacă Trăistariu și-ar fi dat nițică osteneală, ar fi încercat să traducă textul, însă el nu concepe că ar putea fi altceva decât o laudă. Văzusem și un comentariu în care cineva îi explica adevăratul sens al postării respective, dar, nu tocmai surprinzător, comentariul a dispărut.

Și-acum stau eu așa și mă întreb: cam ce soi de om să fii încât să te tăvălești de zile în șir că nu ai câștigat, să acuzi ba sistemul de vot, ba juriul, să ameninți că-ți iei valoarea și te duci la alții și, între toate astea, să postezi zeci de mesaje în care te lauzi ce bun ești și cum nu te apreciază lumea?