joi, 9 martie 2017

Cinci motive pentru care n-o să fac niciodată vlogging


În ultimii ani, vlogging-ul a câștigat tot mai mult teren și tendințele nu par să fie deloc în scădere - ba dimpotrivă, s-ar putea spune. Bloggerii cu influență înlocuiesc tot mai frecvent tastatura cu o cameră video, diferența principală fiind că mesajul odinioară comunicat în scris este acum publicat verbal. Un real succes, spun unii și poate că așa este. Mie însă nu-mi place deloc forma asta de comunicare și am abandonat vreo câteva bloguri al căror cititor fidel fusesem ani de zile, în momentul în care textul a fost înlocuit de imagine video. 

Mă plictisește groaznic să mă uit la ”filmulețe”, nu-mi amintesc să fi urmărit vreunul până la capăt. Le recunosc utilitatea doar în cazul tutorialelor și al prezentării diverselor aparate. Un mesaj de tip ”how to” va prinde întotdeauna mai bine dacă este însoțit de demonstrație practică; similar în cazul vreunui accesoriu. Dar în rest, vlogging-ul mi se pare plictisitor ca apa plată și la fel de palpitant ca o carte de telefon. Am observat că și unii dintre bloggerii-scriitori testează apele publicând periodic un filmuleț în care doar se uită la cameră și dau din gură; ei bine, sunt foarte dezamăgită când intru pe blogul lor să văd ce au mai scris nou și-n loc de un text redactat în maniera care m-a cucerit, dau peste un video care, aproape invariabil, începe cu „salut, prieteni, bine v-am regăsit pe blogul / canalul meu!”. Emoticon_care_cască_de-i_trosnesc_maxilarele.

Din moment ce eu însămi nu sunt un consumator fidel al vlogurilor (de fapt, nici măcar consumator ocazional nu mă pot numi), e de la sine înțeles că n-o să mă apuc niciodată de așa ceva. Iată, pe scurt, motivele mele (în afară de cel deja menționat, respectiv faptul că nu cred în forma asta de comunicare):

- nu sunt telegenică și am o voce la fel de melodioasă ca o mătură târșâită pe un trotuar plin de frunze uscate. Trust me, știu ce zic. Am absolvit Jurnalismul și-am avut în facultate (nenumărate) cursuri practice de radio și televiziune. Cred că aia chemau tehnicienii să repare bruiajele după fiecare exercițiu făcut de mine. 

- n-aș ști ce să fac cu mâinile. Adică eu nici la poze nu prea știu cum și pe unde să mi le pun ca să nu le las atârnânde pe lângă corp, într-o postură gen ”marina militară”. Și bag seama că asta e boală comună pe vloguri, mai ales în cazul femeilor - cele mai multe dau din mâini de parcă ar alunga țânțari.

- parafrazând un celebru citat din ”Filantropica”, vlogul care nu spune o poveste e un fel de n-ar mai fi. Și prin ”a spune o poveste” nu înțeleg o tolocăneală de zece minute, ci o punere în scenă, în principal cu voce din off. Apariția protagonistului ar trebui să fie minimală, în niciun caz să predomine. Și dacă te-apuci de sporovăit minute în șir, chicotind din când în când de propriile glume, cu siguranță nu devii prea captivant. 

- aș cădea, fără îndoială, în patima repetițiilor obositoare, a ticurilor verbale și-a clișeelor. Mi se mai întâmplă și-n scris, dar aici am avantajul că revizuiesc textul înainte de-a apăsa pe ”publicați” și nu las niciodată o postare neperiată. Chiar și așa, tot îmi mai scapă unele nestemate, bine că există buton de editare... 
(Nu vreau să dau nume, dar o vloggeriță, ale cărei video-uri le mai urmăresc pe sfert joia și primăvara, are cel puțin vreo patru ticuri de exprimare. Repetă aceeași expresie de trei-patru ori într-o frază, i se pare că e amuzantă și chicotește, ca să râdem și noi. În ruptul capului nu pricep de ce nu-și revede materialele filmate și nu ia seama la chestia asta. Poate i-o fi plăcând așa, mai știi... mie mi-ar fi groază de asemenea situație).

-  iubesc scrisul și nu l-aș da niciodată pe audiovizual. Visul meu este să mă înconjor de oameni care (mă) citesc cu plăcere. Și dacă-mi doresc oameni care să mă citească, mi se pare normal să scriu.

Ca să închei într-o notă mai roz acest post plin de cârcoteli, admit că m-aș uita oricând, și nu doar o singură dată, la un vlog al lui Meryl Streep, este fascinantă inclusiv atunci când tace. Dar ea... e Meryl.

14 comentarii:

Anonim spunea...

Ca bine le mai zici tu, bobocule :-))))
+1 cu tine
Jual

O spunea...

hahaha, dap, stiu ce zici. Eu ieri am avut de tinut o prezentare si evident, m-am inrosit toata, am dat din maini de parca decolam, am vorbit super repede ( de teama sa nu fac pauza si sa nu stiu sa reiau ideea). Cand s-a terminat, tremuram toata si ma gandeam " slava cerului, it's over". Nu imi place vorbitul in public, ce sa zic. Am incercat si sa ma filmez ( cu telefonul, un mesaj de Happy Birthday). O-ri-bil!

Delia spunea...

Pentru vlogging trebuie sa ai voce si prestanta. Sunt cateva b/vlogerite de beauty/fashion pe care am continuat sa le urmaresc si pe vloguri si imi plac. Dar nu ii o chestie care sa se potriveasca pentru toata lumea.
Eh, la fel cu pantalonii harem, skinny si cat eye :-D (ca sa raman in domeniu asta de beauty si fashion)

Greta spunea...

Probabil că sunt și foarte subiectivă, dar în ce mă privește pe mine însămi, cu siguranță am dreptate: sunt un antitalent în domeniul ăsta :))

Greta spunea...

Ce bine te înțeleg. Eu sper să nu fiu nevoită să fac prezentări în viața asta, nu-i de mine :)

Greta spunea...

Da, sunt convinsă că există și persoane care fac foarte bine asta, doar că eu nu le-am descoperit încă.
M-ai făcut de-am dat cu google, că habar n-aveam care sunt pantalonii harem sau cat eye :))) Adică-i știam pe ambii, dar nu avusesem idee că așa-i cheamă :)))

Anonim spunea...

si eu sunt de aceasi parere cu voi. Nu pot urmari video, pe unele din acest motiv intru extrem de rar spre deloc, desi imi placea continutul scris. nu inteleg acest trend si pace.
Cris

miki spunea...

Da, da, da, de 3 ori da! Si eu am renuntat sa mai urmaresc bloguri transformate in vloguri. Nici eu nu am rabdare sa urmaresc declaratiile unor duduite (multe miorlaite) care, de altfel, is destul de simpatice in scris, dar care au gasit de cuviinta ca-s asa de sarmante incat nu rateaza nici un moment sa nu se filmeze. In plus, eu citesc bloguri la birou, dimineata la cafea si la pranz in pauza de masa, si cum Youtube-ul nu ne este permis, in locul player-ului YT vad un patrat cu o față tristă :))

Greta spunea...

Mda. Nu știu exact pe seama cărui fapt să pun acest trend - să fie doar comoditatea autorilor? Le e mai ușor să vorbească decât să scrie?

Greta spunea...

Miki, ai rezumat la fix cam ceea ce simt și eu :))) Simpatice în scris, dar plictisitoareeeee la exprimarea prin viu grai :D

miki spunea...

Greta, eu am fost oarecum recent la un eveniment Yves Rocher unde, afland ca sunt blogger, reprezentantul zonal a dorit sa-mi ofere o traistuta cu produse "pentru ca sa va filmati si sa spuneti ce va place la fiecare produs in parte". I-am spus doamnei ca eu doar in scris ma exprim si sa-mi spuna daca e o problema ca nu ma filmez, ci scriu, si doamna n-a zis nimic, doar a luat produsele si dusa a fost. Trecand peste mojicia evidenta, concluzionez ca firmele care ofera produse diverse (c-or fi cosmetice, c-or fi carti), considera vloggingul mai convingator pentru potentiali clienti, asa ca bloggerii se adapteaza. Unii, nu toti :D

o femeie spunea...

100% de acord cu tine.
110% de acord cu tine.
Lasa ca mi-e drag sa te citesc :)

Greta spunea...

Mulțumesc tare mult :) Scriu, scriu :) Vlogging să facă cine poate, mi-e clar că eu nu pot :))

Greta spunea...

Vai, ce penibil, câtă lipsă de profesionalism din partea duduii respective...
Apropo de ce spui tu - eu citeam cu regularitate un blog de beauty, până când autoarea s-a apucat de vlogging. Nu mi se pare nici pe departe la fel, deci intru tot mai rar și nu-mi mai vine să comentez nimic. Și din ce văd, nu sunt singura de părerea asta - are mult mai puține comentarii de când s-a apucat de ”filmulețe”. Asta e, calea cea mai ușoară nu-i întotdeauna și cea mai bună...