duminică, 19 martie 2017

Cum NU am fost cerută de nevastă


Trust me să țin minte toate datele cu însemnătate - nu de puține ori mi se întâmplă să ”funcționez” pe post de calendar și-mi asum cu plăcere sarcina asta. ”S-o întrebăm pe Greta când a fost cutare chestie, că ea sigur își amintește”. De cele mai multe ori îmi confirm memoria de elefant (despre care sunt de părere că a fost serios stimulată de gramatica germană - în special de declinarea substantivelor și de verbele cu particulă separabilă :D). 

Rar de tot mi se întâmplă să uit ceva - drept pentru care, în niciun caz n-aș putea uita că tocmai s-au împlinit zece ani de când jupânul mi-a adresat ACEA întrebare. Despre momentul respectiv am povestit cu mult timp în urmă, aici. A fost, cu adevărat, memorabil. Dar... tot de neuitat a fost - pentru mine, cel puțin - aniversarea a 26 de ani. 

Eram de un an împreună și ne mergea foarte bine. În maaare taină, eu visam (deja) la rochie albă, pirostrii and all that jazz. În ajunul zilei mele de naștere dumnealui mă informează, cu un aer conspirativ: 
- Ți-am pregătit un cadou deosebit... sunt convins că te vei bucura de el.
Până s-apuc să mă emoționez corespunzător, îmi aplică decisiva:
- ... și-am făcut rezervare la ”Adagio”. 
”Adagio” era nici mai mult nici mai puțin decât restaurantul unde ieșiserăm la prima noastră întâlnire. Când am mai auzit-o și pe asta, mi-a devenit clar: a sosit momentul. Urmează o cerere. Primesc inelul! 

Fluturași în stomac și emoții teribile. Oare cu ce să mă îmbrac? Vorba aia, o dată-n viață... Și coafura, și machiajul, hmm, poate renunț la rimel că sigur o să adăp șoarecii... 
Aveam toate motivele să cred că se întâmplă. Dincolo de ceea ce-mi spusese și de aerul misterios pe care-l avusese când pomenise de cadou, cu un an în urmă îmi făcuse o surpriză extraordinară. Nu era în țară de ziua mea și-mi trimisese printr-un prieten 25 de trandafiri roșii (pe unul dintre ei îl păstrez și-n ziua de azi). Așadar, puteam fi optimistă. Și eram, ohoho...

Trandafiri am primit și-n seara aceea, la ”Adagio”. Doar că... împreună cu ei n-a venit și inelul pe care-l așteptam, doream, visam. Ulterior aveam să aflu că lui nici prin cap nu-i trecuse să comită gestul în perioada aceea (considera că e prea devreme, opinie pe care eu după cum se vede, n-o împărtășeam defel) și-n niciun caz nu-și imaginase ce interpretare voi da vorbelor lui. Însă, doamnelor, într-o situație similară voi n-ați fi crezut la fel?

Poate vă-ntrebați ce-am primit. Ei bine, brace yourselves... un epilator. Da, ați citit bine. Un e-pi-la-tor. Care, dând Cezarului ce-i al Cezarului, admit că-mi trebuia și l-am folosit cu real succes ani de zile. Dar, come on... epilator? Dăruit alături de trandafiri, în cadrul unei cine la restaurantul unde ieșiserăm la prima întâlnire? Acu' serios, cred că eram foarte îndrăgostită de nu l-am scalpat :D 

Nouă luni mai târziu, a venit și Întrebarea. La care și astăzi, după zece ani, i-aș da același răspuns.

10 comentarii:

  1. foarte practic!!! zi ca nu? :) a stiut el care e momentul potrivit!
    ooh si eu visam, si ii bateam apropouri etc, nimic. Pana in noaptea de revelion, de ziua mea, eram singuri noi doi, eu spalam vase si el insista sa le las sa dansam. am zis hai nah, si scoate o cutiuta, eu in capul meu (doamne da sa nu fie cercei =)) ). Nu erau cercei hihi :)

    Mama are cele mai haioase povesti cu cerutul mainii ei. considerata fata batrana (avea deja 24 de ani) toti incercau sa o marite si primea tot felul de petitoti, cred ca are vreo 10 povesti si mori de ras :))
    Cris

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai, ce tare ai fost cu ”cerceii” :)) Așa de bine îți înțeleg dorința de a NU primi cercei în clipa aia :))

      Altminteri, da, epilatorul chiar a fost practic și binevenit - mă chinuiam cu lama și uneori, în funcție de cât de grăbită eram, se mai lăsa și cu tăieturi - dar momentul, domnule, momentul :)))

      Ștergere
  2. Cum m-a cerut pe mine barbatu'de nevasta: Trec peste amanunte, cum ne-am intilnit, cind, etc. Important este ca venisem in vacanta de Craciun pt 2 sapt in Franta, la el, si nici prin cap nu-mi trecea sa ramin aici. Si-mi ofera cadou...un inel. Fara nici un alt comentariu. Ok, merci bien. Numai ca inelul era prea larg. Mergem la bijutier sa-l strimteze si acolo ne da o data ca sa venim sa-l recuperam. Iesim din magazin si intreb "Cind a zis, pe 9 ianuarie?" Amicul imi confirma. "Pai nu se poate, io plec pe 5". Si-mi raspunde: "Nu mai pleci". Apoi ne-am dus direct la prefectura, peste drum, sa ne interesam cum pot eu ramine legal in Franta (pe vremea aia indepartata România nu era in UE). Functionarul de acolo n-a mers pe 2 carari, ne-a zis imediat ca singura solutie e sa ne casatorim. Ceea ce am si facut, 3 luni mai tirziu. Acum citeva zile am aniversat "majoratul" de casnicie.
    Jual

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La mulți ani împreună, Jual! Frumoasă cerere, îmi place ideea de-a cumpăra inel, urmat de ”nu mai pleci” :) Să fiți sănătoși și fericiți!

      Ștergere
  3. La multi ani!
    La mine chiar a fost surpriza cererea. Adica asa de surpriza ca pe momment nici nu m-am prins ca era ea, Cererea :-))

    Si revenind la cadou.... un epilator :-)) Nu zic nu, e chiar folositor la casa omului, dar totusi... un epilator :-)) Mai ales cand tu sperai la inel :-))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumim, Delia! :)

      Păi da... exact asta e ideea: un epilator, frate, un epilator în asemenea context :)) Dac-aș fi fost mai paranoică, aș fi putut crede că-i o aluzie, dar eram foarte atentă la procesul de epilare și omul știa că mă tăiasem de câteva ori, din grabă. De asta și numai de asta nu m-am apucat de brodat cai verzi pe pereți că poate-oi fi maimuța lui Tarzan... :)))

      Ștergere
  4. Eu am fost luata prin surpridere, eu eram in Romania, el in Olanda; m-am trezit intr-o sambata dimineata cu el la usa, vraiste de obosit, plecase in zori de zi din Amsterdam... Am fost atat de surprinsa, ca am si uitat sa plang de emotii :))

    Despre cadouri, o poveste faina are o amica de-a mea; trebuia sa mearga la o nunta si isi dorea mult o anumita rochie; nunta era undeva dupa ziua ei de nastere, asa ca a inceput sa-i bata apropouri subtile sotului cu privire la cadoul pentru ziua ei; si-i tot amintea ca ceea ce-si doreste ea are culoarea rosie, fara sa pronunte cuvantul "rochie" si bazandu-se pe memoria lui vizuala. Si el o asigura ca rosie va fi. Si a fost, a primit o BICICLETA rosie :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vaaaaai, bicicletă =))) Priceless!
      (Încă o dovadă că bărbații nu înțeleg aluziile. Nu le pot pricepe și pace. Probabil e-n ADN-ul lor sau ceva de genul ăsta :)) Trebuie să le explici clar, cu subiect și predicat - eventual și-o schemă pe hârtie :D ).

      Ștergere
  5. :))) eu am/n-am fost ceruta de nevasta de 1 apr. Studenti ultimul an, impreuna de 2 luni, ne matoleam cu bere la pet cu niste prieteni (15 ani mai tarziu, ne sunt inca prieteni ) si intre doua peturi de bere le-a zis alora ca ma ia de nevasta. Si eu haha si hihi, credeam ca e misto, si a doua zi mi-a zis ca a fost serios, si eu am zis ok, si un an mai tarziu m-a cerut cu inel si romantism and stuff. Dar acea seara. ..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se poate spune că pe 1 aprilie ai fost anunțată că vei fi cerută de nevastă :)
      Cred că m-aș fi simțit mai împăcată cu epilatorul primit la ceas aniversar, dacă mi-ar fi spus că mă cere - ba o și comitem - anul următor, cum am și făcut :))

      Ștergere