Dosarele X: "Sunteți Greta? Vrem banii!"

Sună telefonul, răspunde o colegă. După ce îngaimă vreo două propoziții în engleză (!!!), îmi întinde antemenționatul obiect, cu un aer de vădită confuzie pe față.

- E cineva care întreabă de tine, șoptește. N-am înțeles prea bine, dar cred că vrea bani.

Mă uit împăiată. Cineva care vrea bani de la mine? Da' mult m-o fi căutat? Ce, nu știe că-s cetățean onest și plătesc impozit, nu-mi_amintiți_cât_că_m-apucă_damblaua?

Înșfac telefonul, mă prezint în germană, colega mormăie că, vorba unui personaj din "Usual Suspects", in English!, mă repliez. 

De cealaltă parte nu se aude nimic, de eram gata să închid ("s-o fi lămurit că n-are ce bani găsi la mine"). Apoi, o voce feminină, anemică și cu ecou.

- ... hello...? Greta? Are you Greta?

Hmm, depinde :)) Nu eram tocmai sigură că e-n avantajul meu să fiu.  

-  Suuuunt *atâta rău dacă am înțeles numele* din Shanghaaaai și vă sun în legătură cuuuu.... plataaaa care, ăăăăă.... ni se cuvineee..

Vorbea raaaar, alungind cuvintele și înceeeeet, de ziceai că de-o săptămână nu mâncase decât orez crud cu paiul. 

- Nu am cunoștință de nicio plată și cu siguranță nu cunosc pe nimeni din Shanghai. Sunteți sigură că n-ați greșit  numărul?

- Nuuu.... nu aaaam greșiiit... nu sunteți Gretaaa de la compania X?

Hait.

- Ba da, mă numesc Greta și aici e într-adevăr compania X, dar nu știu despre nicio plată. 

- Cum să nu știiiți.... am livrat cutare produuuusee... și ați întârziaat cuuu... plata. 

Mă scărpinam de zor în cap. Colega rămăsese lângă mine și mă privea abstract-cubist.

- Doamnă, aici nu ați livrat nimic. 

- Ba daaa.... în luna aprilieee.

Shit, eu nu mai știu pe dinafară ce livrări am primit săptămâna trecută și tu-mi zici de aprilie?? Cer niște date precise - data exactă, numărul de factură, marca produselor livrate.

Interlocutoarea mea nu percutează.

- ... așteptăm baniii, Mrs. Gretaaa.

Așteptați, că eu nu vă deranjez.

- De unde aveți numărul acesta de telefon?

- ... cuumm de undee... din semnătura dumneavoastrăă... de pe maiiil.

Acum chiar o îmbulinasem. Numărul de telefon din semnătura Outlook este, evident, cel al actualului departament. Deci eu chiar am comunicat cu persoana? Adevăru-i că la cât de mulți inși cu nume ciudate avem la compania de-a cărei distribuție se ocupă departamentul unde prestez, nu m-ar mira. Dar bani?? Eu??

Îi cer să-mi trimită pe loc un mail, ca să-mi dau seama de unde s-o iau.

- Dar de ceee... că v-am trimisss... și nu am primit baaanii.

Parafrazându-l pe Toma Caragiu, lasă-mă dom'le cu banii că înnebunesc. Insist cu mail-ul și-i elucidez că, dacă nu-mi trimite, închid telefonul pentru că eu habar n-am cine e. Și nici bani să-i dau n-am. 

Miorlăind în continuare apatic, mă informează recalcitrantă că tocmai a trimis. Evident, nu primisem nimic. Deci asta pe ce adresă a trimis, dacă nu pe aia de unde a luat numărul (corect) de interior la care a sunat?

Cred c-am mai stat cel puțin vreo 5-6 minute la telefon, pendulând între "v-am trimis mail-ul, vrem banii" și "n-am primit nimic și nu aveți de primit bani de la noi". Ca să mă lămuresc, în final, că vorbea cu Greta greșită. De la o companie care a lucrat cu noi, ce-i drept, dar care nu mai e clientul nostru de 5 (cinci) ani!

Bun. Acum, ce nu înțeleg eu:

- cum de avea numărul de telefon al unui departament care acum cinci ani nu exista;

- cum de n-a mai sunat niciodată la noi, din moment ce e clar că ține legătura cu acea Greta;

- cum comunică de fapt cu cealaltă Greta? 

- dincolo de toate, cum naiba a ajuns un mail cu semnătura mea la ea? Acum cinci ani cu siguranță nu mă ocupam (și) de livrări. Și repet, avea numărul actual de telefon, deci somehow a primit un mail recent, cu o semnătură pe care-o folosesc de-abia din octombrie, când am schimbat departamentul.

Am decis că n-are niciun rost s-o întreb pe ea toate astea, făcuse oricum exces de coerență până atunci.  Not.  Ar fi fost doar și mai mare pierdere de timp.

Asta ca să nu mai spun că:

- dacă ai de încasat o sumă pentru indiferent-ce, cum naiba nu ești în stare să furnizezi niște date ceva mai clare decât "nu am primit banii, așteptăm banii"?

- n-ai aflat că, în general și dacă nu-i cu supărare, se folosește numele de familie?

Se-ntâmplă lucruri, vă zic.