Sunt decupată de oboseală, azi am fost plecată exact 12 ore de acasă (pân' la urmă tot le cer eu ăstora de la munci să contribuie la plata chiriei), dar vreau neapărat să împart cu voi ceva care-mi place atât de mult, încât cred c-am ascultat de câteva zeci de ori în numai câteva zile. Și n-am de gând să mă opresc.
Este vorba de concertul de închidere a stagiunii Filarmonicii din Berlin, care anul acesta a fost dirijat de Gustavo Dudamel. După două bisuri, Dudamel a făcut schimb de locuri și a preluat rolul de concertmaistru.
Ia uitați-vă ce-a ieșit:
Nu mai auzisem marșul ăsta până acum, însă Doamne, cum mi-a mai mers la inimă! Vivacitatea piesei, interpretarea, exuberanța întregii orchestre și-a adevăratului concertmaistru, acum în postură de dirijor, bucuria evidentă a publicului, expresivitatea lui Dudamel, toate astea la un loc au creat un moment cu adevărat unic. Am convingerea că nimeni dintre cei prezenți la concert nu va uita vreodată această experiență.
Mi-a plăcut foarte mult Gustavo Dudamel în calitate de dirijor al Concertului de Anul Nou de la Viena. Acum îmi place și mai mult.
(Dar nu, nu cred c-am să străbat Germania și pentru el, totuși 🤔 De iubit, tot pe Zubin îl iubesc. Numa' zic).
Postări
4 comentarii:
Frumos, s-a bucurat foarte mult și lumea, nu doar orchestra!
Într-adevăr, reacția publicului a fost extraordinară, pur și simplu te bucuri de bucuria lor :)
ooh ce frumos! uite ca o ascult cu sonor maxim, cu puica dansand prin casa si bebe cu uechile palnie :)))
Cris
Zi tu, nu că-i excelentă piesa și superbă interpretarea? :)
Place de puică și de bebe, melomani de mici!
Trimiteți un comentariu