Uhhh... că bine-a fost la jupânul, m-am odihnit cât nu mai apucasem de câteva săptămâni. M-am relaxat, am dormit, ne-am uitat la un film (”The Post”, cu Meryl Streep și Tom Hanks - highly recommended, apropo), am mâncat bunătăți al căror aport caloric presimt că o să-l regret în perioada imediat următoare, am răsfoit niște cărți, am mai făcut niște planuri.
Și-am mai făcut și două constatări:
- nemții sunt cel puțin la fel de hulpavi ca și românii când e vorba de cumpărat mâncare de sărbători. Bine, nu e ca și cum văd asta pentru prima dată, dar sâmbătă dimineață nu aveai unde s-arunci un ac la magazin(e). Baxuri
de bere și sucuri, carne de câteva feluri, legume, fructe, câteva soiuri de prăjituri, numeroase alte delicatese, ai fi zis că se pregătesc pentru un asediu de trei luni, nu pentru două zile în care magazinele vor fi închise.
- nici asta nu-i o noutate, dar, urâți îmi sunt ateii care-și aleg fix - dar fix - sărbătorile religioase pentru a face mișto de credincioși.
”Înviere azi, Înviere duminica viitoare? E ca la concert, cu bis?” se întreba o doamnă duminică - adică în ziua când atât catolicii, cât și ortodocșii, sărbătoreau ceva important.
Paradoxal (sau nu), aceeași doamnă ura cunoscuților săi ”La Mulți Ani” de Florii. Iar Floriile tot o sărbătoare religioasă reprezintă.
Nu știu ce motive stau la baza comportamentului doamnei, însă oricum.... urât, urât.
E dreptul fiecăruia să creadă în Dumnezeu. Sau să nu creadă. Sau să creadă în oricine altcineva. În Maricica, vorba lui Cotescu în nemuritoarea scenetă ”Icoane pe sticlă”.
De ce trebuie să fie asta subiect de batjocură? Și mai ales, într-o zi de sărbătoare?
Nu știu ce motive stau la baza comportamentului doamnei, însă oricum.... urât, urât.
E dreptul fiecăruia să creadă în Dumnezeu. Sau să nu creadă. Sau să creadă în oricine altcineva. În Maricica, vorba lui Cotescu în nemuritoarea scenetă ”Icoane pe sticlă”.
De ce trebuie să fie asta subiect de batjocură? Și mai ales, într-o zi de sărbătoare?
În altă ordine de idei... cam intru în linie dreaptă pentru niște evenimente care mă fac să freamăt.
Un concert. Cu ce mă îmbraaac?
O excursie. (Tare mi-e că nu apuc să termin ”jurnalul american” până când pornim spre noua destinație. Să-mi fie rușine, cum spunea Caragiale, la ficsonomia obrazului).
Întâlnirea de 20 de ani de la absolvirea liceului. Lesne de anticipat, asta va fi o temă separată. Emoțional vorbind, încă n-am absorbit pe deplin faptul că se va întâmpla și nu m-am poziționat față în față cu perspectiva evocării unei perioade de mare încărcătură sentimentală, dar nu tocmai ușoare din viața mea. Deocamdată am o singură problemă (ați ghicit): cu ce mă îmbraaac?
Postări
4 comentarii:
Poate doamna ar vrea să știe că și Floriile sunt cu bis :D
Eu de Paște aleg să fac o friptură și o salată. Avem și o Busuioacă de Bohotin. Ouă înroșesc în Joia Mare că așa știu de la bunica. Și vom merge în vizite la părinți ca în fiecare an.
Eu zic că ai putea să te îmbraci cu niște haine :) Și ai rezolvat problema ;)
Îți doresc să te bucuri de toate pe rând: și de excursie, și de concert, și de revedere. Aaaaa... și de Paștele cu bis. :)
Oh, de când n-am mai băut Busuioacă, mmmm... Excelent vin, mi s-a făcut poftă.
De concert nu mă mai pot bucura, nu va fi dirijat de cine-mi doream... Adică de dus mă duc (apucasem să rezerv și hotel, să iau și bilet de tren). Măcar revăd Frankfurt și mă duc pentru prima dată la Alte Oper, dar pentru mine nu mai poate fi la fel :(
Hristos a înviat!
Acum am citit despre ce era vorba... Câteodată nu e în puterea noastră să schimbăm lucrurile.
Sper să te poți bucura măcar puțin de muzică și de oraș.
Adevărat a Înviat! :)
Da, asta-mi spun și eu. Că o să încerc să mă bucur de un concert care fără îndoială va fi frumos, având în vedere că e susținut de giganții de la Filarmonica din Viena. Dar emoția, bucuria, anticiparea, fluturii din stomac - toate astea s-au dus...
Trimiteți un comentariu