Actualități de pe frontul de vest

Fapt evident încă din titlu, azi povestim despre ce se mai petrece în locația unde m-am strămutat până la jumătatea lui septembrie. După cum vă spuneam, compania a deschis un nou sediu în vestul țării și m-am regăsit printre cei solicitați să participe la implementarea proceselor logistice și școlarizarea oamenilor proaspăt angajați.

După cea dintâi săptămână, pot spune nu doar că-mi place foarte mult noua provocare, dar mă simt aproape ca-n vacanță (deși muncesc zdravăn) și dincolo de frecușurile inerente, mă distrez cum nu-mi amintesc s-o fi făcut vreodată.

Să vă fac un rezumat, dară.

- șefuleții angajați la filiala nou înființată nu prea știu de capul lor. Pe de-o parte se bazează complet pe noi să le arătăm ce au de făcut - lucru perfect normal, că de-aia suntem aici, în fond - iar pe de altă parte dezaprobă fiecare decizie pe care (încercăm să) o luăm. ”Să ne mai gândim, să ne mai socotim, să mai calculăm”. De parcă e o decizie de viață și de moarte cum să împarți în diferite sectoare și departamente suprafața pe care o ai la dispoziție.

- directorul de filială e, mă scuzați, un idiot. Îl știți pe Roger din ”101 dalmațieni”? E, fix cu el seamănă, inclusiv (sau mai ales) la grimase și strâmbături. Ceea ce n-ar fi o problemă, dar ăsta pare să fie o specie cu totul aparte.  Spicuiesc:

a) năvălește în birou trântind ușa de perete și zbiară entuziasmat: ”ce faceți?? Am venit să vă controlez, haha!”. Chipurile e nostim și vrea să ne motiveze, sau ceva. Tot ce reușește e să ne calce pe nervi.

b) până azi n-a fost hârtie igienică la toalete. Am zis mărunțel diverse de bine și ne-am adus hârtie de la hotel. Aha, fix așa. Cu hârtia igienică în poșetă. Într-o filială a unui ditamai concern german. Splendid.

Azi dimineață, la ”briefing” (de care e foarte mândru, zici că e un buldog care a dezgropat un os. Mai lipsește să dea din coadă), Roger ne-a informat solemn și important: ”Hârtia igienică este o problemă complexă. Mă voi ocupa eu de asta”. 

Solemn și important, am zis. Se. Va. Ocupa. De. Hârtia. Igienică. Asta fiind o problemă complexă, ați reținut, da? 

Iar un producător își lasă business-ul de multe sute de mii de euro pe mâna unui tip care consideră o provocare să procure hârtie igienică. S-a strigat bingo.

- una dintre șefele de departament a avut nevoie de două reprize de explicații a câte 45 de minute fiecare pentru a înțelege sistemul nostru de pontaj. Care, vă rog să mă credeți, e un proces la fel de complex precum achiziția de hârtie igienică. 

- atunci când s-a pus problema de făcut curat în noul depozit (etapă consumată înainte să ajung eu aici), aceeași antemenționată șefă s-a dus să cumpere produse de curățat. S-a întors, mândră ca o capră de sărbători, cu vreo trei pachete de șervețele umede. Pe colegii mei era să-i lovească damblaua. 

- eu sunt norocoasă, în schimb. Cu mici excepții sunt lăsată în pace, am organizat departamentul cum am crezut de cuviință, iar colegul pe care trebuie să-l învăț e inteligent și asimilează rapid. Sper să iasă bine, am speranțe. 

-  altfel, trai nineacă. Scoală-te masă, pune-te masă, camera e spațioasă și confortabilă, găsesc ordine când revin de la lucru, seara coborâm să cinăm în restaurantul hotelului și râdem de prostiile de genul celor de mai sus. E așa, ca un fel de catharsis. Tare mi-e c-o să mă obișnuiesc prost. 

Mă duc la culcare, nu înainte de-a vă mărturisi că-n seara asta am băut două Schnapps-uri. Păcatele mele cele mari și grele.