Salată de weekend (XXV)

Întâmplător tocmai am mâncat de-adevăratelea o salată, așa că mă simt inspirată. Rima e întâmplătoare (parcă era o superstiție despre cei vorbesc în rime fără să-și propună asta. Hm, n-o mai știu. Deci superstiția probabil era că respectivii trebuie să treacă pe lecitină). 

1) Mâine plec într-o deplasare de trei săptămâni în vest, în apropiere de Dortmund. Pasămite firma unde cu onor prestez deschide un nou sediu și au solicitat unora dintre noi să se alăture pentru punerea pe roate a treburilor. 

Doamne, ce vocabular corporatist și de lemn am. Cineva să mă trimită la culcare. Ideea e că va trebui să învățăm oamenii de acolo, să le arătăm, să explicăm, să dregem erorile inevitabile etc. Sper să fie o experiență deopotrivă interesantă și productivă. Vă mai povestesc de la fața locului. 

2) Îmi plac produsele MAC, nu știu dacă v-am mai zis. N-am prea avut ocazia să le folosesc, dat fiind că în Bayreuth nu le găseam pe nicăieri, însă am câteva rujuri de la ei. De curând a fost renovată o drogherie și nu mic mi-a fost entuziasmul după redeschidere, văzând că au acum și un stand MAC. Azi m-am dus acolo, hotărâtă să muncesc caut cu râvnă. 

Vezi să nu. Abia aruncasem o privire, când s-a înființat o curcă fardată de ziceai că-i sorcovă ambulantă.

- Vă pot ajuta cu ceva?

Zâmbesc amabilă. ”Mulțumesc, deocamdată mă uit...”.

- Ce fel de produse v-ar interesa?

- Nu ceva anume, de asta mă uit. 

- Dați-mi voie să vă prezint oferta noastră.

- Mulțumesc, poate mai târziu, răspund nițel agasată.

Îmi surprinde privirea, tocmai mă uitam la fondurile de ten.

- Ah, căutați un fond de ten? Avem nuanțele cutare, cutare, cutare.... ce subton aveți?

”Ce am CE??”.

- Nu știu, răspund sec, determinată să scap de ea.

Ghinion, curca e mai perseverentă.

- Vă pot farda pe loc și ne vom da seama ce vă trebuie.

Eu știam exact ce-mi trebuie: să-mi dea pace. Ți-ai găsit. S-a ținut după mine cotcodăcind neîntrerupt despre fonduri de ten, baze de machiaj, pudre și osutăcincizecișipatru de alte chestii, oferindu-se iar și iar să mă machieze, nelăsându-mi nicio măcar cinci secunde consecutiv în care să mă uit în liniște la produse. Unicul lucru pe care l-a obținut a fost c-am plecat fără să cumpăr nimic. De ce naiba or fi așa de insistente femeile astea? Pricep eu că au comision din vânzări, dar câtă minte să (n)-ai să nu-ți dai seama că nu faci decât să pui pe goană posibilele cliente?

Cu proxima ocazie cred c-o las fără pene. 

3) Serialul ”Suits”, pe care cu aceeași plăcere îl urmăresc de ani de zile, a ajuns la sezonul 8. Scenariul mi se pare la fel de iscusit, dar paaaarcă încep s-o scalde nițel, alunecând mai mult spre latura personală, ceea ce nu mi se pare prea interesant. Mult mai faine mi se par ”bătăliile” de la tribunal. Also, Harvey la psihiatru, vorbind despre sentimentele lui pentru Louis? 😏 Să fim serioși. 

Oricum mă amuză că, fără excepție, oamenii ăia n-au nevoie decât de cel mult 2 secunde pentru a-și da seama ce scrie într-un dosar, inclusiv cu detalii și posibile capcane. Și nu știu cum naiba se face, dar toate dosarele au coperți albastre 😂

Așa. Revin cu relatări de pe frontul de vest (la propriu). Am ceva emoții, mărturisesc. Țineți-mi pumnii, vă rog 🙂