Nici nu mai știu de când n-am mai căutat să mă uit la un film recent nominalizat la Oscar sau premiat. N-am un motiv anume pentru asta, altul decât că nu mai cred în obiectivitatea Academiei Americane de Film, după cum nu mai cred nici că premiile sunt atribuite pe criterii meritocratice, totul fiind numai un joc de culise - ori, dacă vreți, un fel de Eurovision la scară ce-i drept mai mică, dar cu mize la fel de mari pentru cei implicați.
'ai de capu meu', ce exprimare pretențioasă și sforăitoare. De fapt, eu voiam să vorbesc despre rochii, doar femeie mă numesc. Și nu știu, poate doar mi se pare, dar anul ăsta am văzut o mulțime de hidoșenii defilând pe covorul roșu la Dolby Theatre.
(Hidoșenii de rochii, voiam să spun... că-mi mai ies vorbe).
Și zic să-ncepem chiar cu laureata principală, Olivia Colman (acum am auzit prima dată despre doamna, vă rog să pardonați ignoranța-mi).
Rochia n-are nicio formă (arată ca un sac de mătase), părul pare să nu mai fi fost spălat dinainte de Anul Nou, iar vălătucul ăla de voal e din alt film.
Mă scuzați, vălătucul se încheie la spate într-o fundă supradimensionată, ce interesant, stați să termin de căscat. Și mânecile alea din voal parcă șifonat... pe cuvântul meu de nu lasă impresia că și-a scos rochia din fundul dulapului, unde-o uitase de zece ani și patru luni.
Una dintre ”dezamăgiri”, dacă-i pot spune așa, este Charlize Theron. Femeia asta e de-o frumusețe fabuloasă, etalând de cele mai multe ori toalete superbe și fiind astfel însăși definiția clasei, a distincției și a eleganței.
Eh, dar de data asta a dat-o în bară, din punctul meu de vedere.
Modelul și materialul rochiei nu i se potrivesc. Umerii bufanți nu fac decât să-i dea un aspect masiv, ea fiind oricum ceva mai lată în partea superioară a corpului.
Însă cel mai tare o dezavantajează coafura.
La tenul ei alb, nuanța închisă a părului o îmbătrânește și-i înăsprește cumplit trăsăturile. Pieptănătura.. e cel mult de mers la supermarket, în niciun caz la cel mai mare eveniment cinematografic al anului.
Pare așa, o bitch extrem de antipatică.
Ah, și accesoriile - toate, începând cu cerceii și terminând cu brățările - se potrivesc precum proverbiala nucă-n perete.
Marea perdantă a serii, nominalizată pentru a șaptea oară fără noroc (un fel de ”logodnică de-a pururi, soție niciodată”), Glenn Close a cărat pe ea 19 kilograme de rochie, pe care sclipesc 4 milioane de paiete. No joke.
Paradoxal, n-ar fi putut fi mai ștearsă nici dacă s-ar fi îmbrăcat într-o husă de pilotă.
E... fantomatică. Nu reușesc să-mi dau seama ce-o fi fost în capul ei. Poate-o fi vrut să dea un brânci norocului, pe principiul ”aur la aur trage”?
Dacă da, ar fi trebuit să o studieze mai atent pe Meryl Streep. Și ea are pielea foarte albă, și ea e blondă, și ea a purtat auriu la Oscar în 2012 - dar aș spune că nu se compară.
Mda, și pe lângă asta Meryl a plecat în seara aceea și cu Oscarul acasă, dar de vreme ce n-am văzut nici filmul lui Glenn Close, nici pe cel al Oliviei Colman, nu mă hazardez în speculații pe subiect.
Una peste alta alta, o gălăgie de bani pentru un aspect în cel mai fericit caz nereușit. Well done, ladies. Not.
Postări
5 comentarii:
Și eu care credeam că-s singura care nu a auzit de Olivia Colman :)) Am dat o căutare să văd ce e cu ea după ce am aflat premiile. :)) Chiar nu îmi dau seama cum poți să ai atâția bani și consultant de modă și să ajungi pe covorul roșu de parcă ai pus și tu pe tine ce aveai de căpătat de la o mătușă mai avută :D De acord cu alegerile tale de în materie de hidoșenii și plusez cu: Sarah Paulson, Maya Rudolph și toate verzele alea roz :)
Eu nu ma pricep la rochii. Nici la coafuri. Nici la machiaj. Deci nu imi dau cu parerea despre ele. Sincer cred ca lucrul care imi place cel mai mult in Belgia este fix miserupismul pentru cum te imbraci. Ma simt atat de acasa din punctul asta de vedere.
Ce voiam sa scriu e ca am vazut Green Book si ca dupa ceva ani de zile am vazut pentru prima data un film care ne-a placut la amandoi (si mie si sotului). Nu le-am vazut pe celelalte nominalizate. Deci sunt subiectiva. Dar ma bucur ca a castigat Oscarul. Nu stiu cat merita Oscarul pentru cel mai bun film, dar cei doi actori principali au facut niste roluri minunate.
Aoleo, mi s-au aburit ochelarii când le-am văzut pe Paulson și Rudolph :)) Paulson zici c-a trecut pe la un magazin second hand, iar Rudolph și-a manufacturat rochia din draperia străbunicii. Oribile ținute.
Da, am mai citit despre Green Book că e un film bun și profund. Punem pe listă :)
Nu stiu cat e de profund.
Dar e bun :)
Trimiteți un comentariu