duminică, 3 martie 2019

Salată de weekend (XXVIII)


Constat că iar a trecut o săptămână de când nu am scris.... și nici nu știu ce-aș mai putea spune pe tema asta, altceva decât că a) sunt bine și b) îmi pare rău că am lăsat să se depună praful pe aici. Acuma, că vă țin numai pe salate.... e altă discuție, oricum a venit primăvara, suntem la dietă, alea-alea 🙃

Schimbând așadar registrul, la salată cu voi.

1) Săptămâna trecută înfăptuit-am o nouă premieră - am dus mașina la spălat, eu singură. Program complet, inclusiv lustruire cu ceară la final. Nu faceți ochii ăia, că e mare lucru... așa să știți. Adică ce? Vă-nchipuiți că e treabă simplă să pui mașina corect pe șinele alea, să ții minte să dezactivezi toți senzorii, să oprești motorul fără să blochezi volanul (că dacă se întâmplă asta, e bai) și să nu faci atac de panică din cauza spațiului ultra-strâmt? Serios, am tremurat ca aspicul de curcan până am ieșit amândouă cu bine de acolo. Noroc de băietul rus, angajat la spălătorie, care mi-a zis pas cu pas ce am de făcut. Pfiu.
Și, pentru că mai devreme în ziua respectivă fusesem și eu la coafor, când am parcat-o acasă i-am zis mașinuței: ”Blackie, niște adevărate dive suntem” 😍. Cred că mi-a dat dreptate.


2) Weekend-ul ăsta am fost la Berlin - după doi ani, l-am revăzut, în sfârșit, pe Zubin. Despre concert (care a fost fabulos) voi scrie, ca de obicei, într-un articol dedicat. Deocamdată pot spune doar că mi-e inima plină de recunoștință că l-am putut vedea din nou, de drag, de grijă pentru el și de părere de rău că e atât de bolnav... E vizibil slăbit, merge în baston și a dirijat stând pe scaun, dar dincolo de asta e la fel de grandios ca-ntotdeauna. ”Larger than life”, cum l-a descris cândva Itzhak Perlman.
Nu știu dacă am să-l mai văd vreodată. Nu vreau să mă gândesc la asta. Acum sunt doar fericită pentru aseară, pentru muzica savurată și pentru cele aproximativ două ore pe parcursul cărora aproape că nu mi-am luat ochii de la el.

3) N-am avut prea mult timp la dispoziție, dar ne-am plimbat în total vreo 12 kilometri (vineri seara și sâmbătă, înainte de concert). Am ajuns, cum altfel, la Poarta Brandenburg și, în premieră, la KaDeWe - al doilea centru comercial ca mărime din Europa, după celebrul Harrods din Londra. ”Poate-mi găsesc vreo cârpișoară drăguță pe acolo”, ciripeam eu cu speranță înainte de-a ajunge. 


Aha, vezi să nu. De la Prada în sus, thank you very much. Ce cârpișoară visai, Greto? Numai firme renumite, numai mărci mari, numai prețuri de-ți făceau ochii bling-bling. M-aș fi uitat la unele, așa ca la muzeu - dar nici nu făceai bine un pas în interiorul vreunui magazin, că și săreau vânzătoarele pe tine ca niște ulii plini de, nu-i așa, solicitudine: ”bună ziua, bine ați venit pe la noi, cu ce vă putem servi?”. Cu nimic, mă lipsesc și de uitat.

Dar dacă de cumpărat n-am cumpărat, de dezmățat caloric ne-am dezmățat. 


Nu e tocmai cea mai potrivită imagine într-un articol al cărui titlu include cuvântul ”salată”, dar să depășim momentul. La urma-urmei, am băut apă, nu sucuri pline de calorii, da? 

Și tot în KaDeWe mi-am reîntâlnit niște vechi și foarte dragi prieteni. 


Tot îmi cumpăr eu piticii ăștia, vă zic. Jupânul nu s-a împotrivit, deși a mormăit că nu e neapărat necesar, doar am și-așa destui....  în cap 🙄

5 comentarii:

Anonim spunea...

Pt punctul 2 - vai cat ma bucur pt tine! sa stii ca transmiti emotii cat casa, iti simt bucuria si incantarea!
Iar piticii aia, ce sa zic, ia-i daca iti plac :))) am facut si eu 2 astfel de alegeri, ma rog o rata albastra si o girafa, din lemn, facute si pictate manual, zau daca se potrivesc, ma rog nici una cu alta, nici cu casa. Acum le-as da, dar nu as mai scapa de gura sotului :)))
Cris

Greta spunea...

Draga mea Cris, am citit și recitit de mai multe ori comentariul tău.... Nu-ți dai seama ce bucurie îmi faci spunându-mi că reușesc să transmit emoția :) Adevărul e că Zubin mi-e atât de drag, încât simt că mi se încălzește sufletul de fiecare dată când îl văd :)
Și da, până la urmă iau eu piticii ăia :D

ama spunea...

Nu imi pot imagina ce a fost in sufletul tau sambata... un martisor mai frumos nici ca se putea. Sper ca problemele de sanatate sa treaca si sa poti sa il mai vezi in concert de nenumarate ori.

Am ras Blackie suntem niste dive, mai ales ca e mai mult Whitey si eu eram tot timpul stresata inainte cand trebuia sa duc masina la spalat dar mai nou nu ma mai agit sa o duc la partea automata ca la sfarsit tot mai vad cate ceva ce nu imi place asa ca fac la manual unde bonus ai mai mult loc sa te parchezi :) in schimb nu am inteles ce senzori trebuie sa dezactivezi? daca opresti motorul nu se dezactiveaza singuri?

Greta spunea...

Exact așa a fost, Ama, un mărțișor extraordinar, de care m-am bucurat foarte mult! :)

În ceea ce privește mașina, e adevărat că oprești motorul, dar cheia trebuie să rămână în contact (pentru a putea fi ”manevrată” mașina de colo-colo, pe șinele alea automate din spălător. Mă uitam și vedeam cum se mișcă ușurel volanul stânga-dreapta, în funcție de cum era manipulată mașina pe șine :)))

ama spunea...

aaa cred ca am priceput faza cu motorul si masina. La noi se misca periile si uscatorul dupa masina adica o opresti daca vrei poti inclusiv sa cobori si ciclul se face singur fara ca masina sa fie manipulata. de aia nu intelegeam ce si cum :)