Sunt aproape doi ani de când n-am mai scris niciun post din seria asta... Și nu pentru că n-aș mai fi avut motive, slavă Domnului, nu mi-au lipsit; dar fie am scris altfel, fie le-am lăsat să treacă fără a le consemna.
Astăzi simt însă nevoia unei postări din categoria ”Life's Little Blessings” 🙂
Poate de unde ies în balcon și văd asta:
Nu sunt eu vreo mare amatoare de flori în ghiveci și pe cele pe care le am, le-am primit; dar sunt frumoase și mi-e drag să mă uit la ele. Celei mici din dreapta va trebui să-i iau un ghiveci cumsecade. Și da, Crăciunița mea înfrunzește într-o veselie. O fi și biata plantă derutată de cele mai recente schimbări 🙄
De fapt, cum am ajuns să fac pozele astea - de curând am intrat într-un grup pe Facebook numit ”What do you see from your window? #Stay at home”, creat pentru a ajuta oameni să treacă mai ușor peste perioada de izolare și a schimba experiențe, uneori de la peste 10.000 de kilometri distanță.
”Ce vezi de la fereastră?” e deviza sub care cei - în clipa asta - 119.224 de membri din toate colțurile globului postează imagini de multe ori fabuloase, care uneori îmi taie respirația.
Și nu doar frumoase, ci deseori și incredibil de simpatice. Mă fac să mă gândesc cât de mare e lumea, cât de diversă și mult, mult mai colorată decât ne-am putea-o imagina din pliantele turistice și-n urma vacanțelor.
O tipă din Australia pune poze cu niște canguri care țopăie prin grădina ei, unul mai curajos aventurându-se până pe verandă.
Cineva din Noua Zeelandă avea ca musafir la micul dejun - pe pervaz - un papagal care se uita curios pe acolo.
Altcineva din Africa de Sud a pus un filmuleț cu niște girafe care se preumblau cu demnitate (serios, cum poate merge o girafă altfel decât cu demnitate).
Multe poze cu veverițe. Unele primesc și-o mică tratație:
Probabil e adevărat ce se spune - că animalele devin tot mai curajoase, acum că nu mai sunt mulți oameni pe străzi.
Grupul este fabulos, dacă aveți prieteni membri vă recomand să le spuneți să vă adauge (este privat). Chiar vă va face zilele mai frumoase 🙂
Și-n altă ordine de idei, de vreo câteva zile tot lălăi melodia asta. Unii dintre voi o vor recunoaște 😉
Nu tocmai surprinzător, o lălăi îngrozitor de fals. Na, am eu numeroase talente (vorbă să fie), dar aptitudinea muzicală sigur nu se regăsește printre ele.
- Ce tot bălmăjești acolo, femeie?
Îi pun s-asculte.
- Aoleo, ești total pe-alături.
- Serios? 😒 Ei, cântă tu atunci.
Și-a cântat-o. La pian. Aș spune că asta-l face cu un procent mai puțin Muggle 😀
Vă doresc și vouă bucurii. Multe și mici, care împreună fac o bucurie mare-mare 🙂
Postări
5 comentarii:
De la balconul tau, ce frumoasa se vede primavara!
Dar spune, in prima fotografie, acele mici cladiri tip bungalow, care se vad in departare, sunt casute de locuit sau mici office-uri de business? De curiozitate, ca nu am mai vazut architectura asa sobra la case de locuit.
Irina
Haha, craciunita mea e aproape mumificata...nu stiu ce nu i-a priit. Felicitări pentru specimen.
Din păcate ieri am descoperit ca au întrat păduchii de plante la atac :(( și în perioada asta chiar nu am de unde lua insecticid. Asa ca va trebui sa încerc metode făcute în casa. Amestecuri cu săpun lichid, ardei iute și altele asemenea.
Sarmanul liliac de abia a inflorit și el, afinul la fel și nenorociți sunt puzderie pe ei. Am avut momente ieri de as fi dat foc la tot sa nu ii mai vad. Am omorât din ei cu mana, eu care de fel is tare scârboasa când vine vorba de insecte, da asa nervi m-au apucat ca n-am mai ținut cont.
Pai eu m-am chinuit sa tund, sa sap, sa plantez ca sa ce, sa vina scarbele astea sa distrugă tot... Ca zici ca le-a dat cineva semnal ca baa a înviat gradina, hai la atac!
Da le scap eu de ei, chit ca ii iau asa la bucata și tot nu le las sa moara.
Eu ieri m-am trezit în cap cu "Uuuu... uuuu și iară uuuu...
Maramureșu' răsună ta na dara dara da
De joc și de voie bună" da habar nu am de unde :)).
Și cum nu știu decât versurile astea făceam numa ca trinu în surdina "uuu și iară uuuu". Noroc ca eram pe afara. Eu si mierlele, ca e concert in păduricea din spate. Bine... Ele chiar canta frumos...
Va doresc sa fiți bine amândoi și sa nu mai dureze mult porcăria asta. Deși pentru natura e mană cereasca...
Sunt căsuțe, și sunt locuite :) Și noi ne-am mirat foarte tare când le-am văzut prima dată, sunt ceva inedit... dar sunt locuite. Când ne vom relua viața socială, vom întreba pe vreun cunoscut care stă aici demult, care e treaba cu ele :) Că, într-adevăr - arhitectural vorbind, sunt o curiozitate în peisajul general :)
Păi ce crezi, asta e doua Crăciuniță, primită de om cadou de la niște colegi :))) că noi sigur n-am mai fi cumpărat. Prima a avut exact aceeași soartă cum zici, mumificată a fost de cum a venit primăvara :)) Mă resemnasem că se duce și asta, dar văd că-i merge bine deocamdată. Nu știu de ce, după cum nu știu nici ce nu i-a priit celeilalte... Flori cu personalitate, în concluzie. Că eu clar nu mă pricep deloc, le pun apă când au nevoie, le curăț de frunze uscate și basta :))
M-ai atins cu liliacul, iubesc copacul ăsta și florile lui, și n-aaaaam :((
Te îmbrățișez, să fiți bine și voi. Și chiar ai dreptate, e un paradox cumplit: ce e rău pentru oameni, e-n mod evident bine pentru natură...
A, bun, atunci nu ma mai simt vinovata cu craciunita. Sa știi ca liliacul se prinde extraordinar de repede. Eu din tufa mama, acum am 6 lilieci noi, împrăștiați prin toată gradina. Toți s-au prins fără probleme, chiar și cei care au avut un firicel amarat de radacina.
Oricum tufa cea mare era cam sufocata plus ca na, mi se pare frumos sa ai asa multi lilieci în gradina. Probabil nu vom mai fi aici când vor ajunge și ei cât părintele lor, insa asta e. 3 din cei 6 au făcut chiar și boboci :) însă nu au inflorit încă. Sunt mititei, de abia au un metru și se misca mai încet. Așadar dacă întâlnești prin vreun parc și ai cum... Ia o creanga mai mica de la baza cu ceva radacina și înfige-o într-un ghiveci. Păcat ca nu am cum pune poze sa iti fi arătat pepiniera mea :)
Trimiteți un comentariu