Titlul e inspirat dintr-un exercițiu de dicție de tipul ”șase sași în șase saci” și, pentru aceia dintre voi care nu-l știu, era așa:
”A căzut un pui în piuă,
Piua a căzut pe pui,
Când să cadă puiu-n piuă,
A căzut piua pe pui”.
Nu e foarte dificil per se, dar mi s-a părut reprezentativ pentru una dintre ședințele (pe Skype) pe care-am avut-o de curând și la care-a luat parte întreaga echipă.
Ne ședințim destul de des în ultima vreme, pot să spun. Asta are de-a face cu izolarea atât direct (n-avem cum comunica altfel în grup) cât și, bănuiesc eu, indirect (suntem dornici de socializare). Mă rog, unele dintre ședințe sunt cu adevărat necesare și utile, adică la final am stabilit și / sau am învățat ceva, dar altele... sunt ca să batem apa-n piuă (piua-n care-a căzut puiul).
Bunăoară, ședința de care vă spun.
Ca-ntotdeauna, primele zece minute se consumă cu: ”ne auzim cu toții? X, ne auzi? Y nu se poate conecta. Vine și Z, când termină cealaltă discuție. Da, îl adaug eu. Ah, vrei să-l adaugi tu? Bine. Hai că vă prezint desktop-ul meu, ca să vadă toată lumea. Așa. Vede toată lumea? Pff, a înțepenit imaginea. Y tot nu se poate conecta. Lasă că vă trimit oricum rezumatul discuției și rezoluțiile pe mail. Z? Ești și tu cu noi? Ooo, splendid. X, acum ne auzi? Minunat. Cum adică nu-mi vezi desktop-ul, păi dă click în fereastra de chat. Ok, oameni buni, putem începe?”.
🙄🙄🙄🙄🙄🙄🙄🙄🙄
Se izbutește deschiderea prezentării și, după îndelungata introducere exemplificată mai sus, se trece în sfârșit la discuții.
- Avem problema cutare. Cum o rezolvăm? De fapt mai întâi stați să clarificăm, toată lumea are problema asta?
Urmează un cor de aprobări, nuanțate cu ”la mine de fapt nu e chiar așa, dar tot pe-acolo”, ”eu pe lângă asta mai am și problema că...”, ”eu am avut problema, am rezolvat-o, dar acum a apărut iar” etc.
Urmează un cor de aprobări, nuanțate cu ”la mine de fapt nu e chiar așa, dar tot pe-acolo”, ”eu pe lângă asta mai am și problema că...”, ”eu am avut problema, am rezolvat-o, dar acum a apărut iar” etc.
- Bun, deci toți avem problema asta.
(Câtă perspicacitate).
- Ședința de astăzi e ca să căutăm împreună soluții.
(Adevăru-i că nimănui nu i-ar fi trecut prin cap).
- Păi... sugerez să propună fiecare câte o soluție ca să schițăm un proces metodologic.
La punctul ăsta m-am așezat mai comod.
- Ah, și fiecare să spună de ce crede că a apărut problema asta.
M-am dus să-mi iau o cafea. Era clar că nu terminăm prea curând.
Se discută, se expune, se propune, se dau exemple. Susținătorul prezentării trece cam rapid de la un slide la altul.
- Du-te înapoi la graficul cu licurici. Nu ăsta, ăla cu licurici.
- De ce ne trebuie graficul cu licurici? Mi se pare că graficul cu musculițe e mai relevant pentru ce discutăm.
- Păi da, dar eu voiam să exemplific cu licuricii, pentru că mai mulți avem problema asta.
- Mai bine să mergem și la licurici și la musculițe, ca să fie toată lumea lămurită.
- Da da, așa e cel mai bine. Ne va ajuta în definirea procesului metodologic.
😒😒😒😒😒😒😒😒😒
- Greta, care este input-ul tău?
Ne deterăm naibii. În fine, dezvolt cu acuratețe, detaliez, emit o propunere, bag și-un ”we have to agree to a plan and to work together on this matter” pentru impresie artistică.
- Corect, numai împreună putem rezolva problema.
Biscuiți, boierii mei!
Biscuiți, boierii mei!
Am ținut-o așa o oră și jumătate. Ăla eu, ăla eu, unul că de ce licurici, altul că de ce nu s-a făcut ”grafic țintit” pe pitpalaci. Vreo doi au primit sarcini (pardon, task-uri 😏) și-a rămas că ni se va trimite prezentarea pe mail. Neapărat să revenim cu întrebări, dacă avem. Cu rezoluțiile n-am prea rezolvat, dar ne ședințim iar pe subiect în iunie.
Și la final, perla absolută a ședinței (și ceea ce m-a inspirat de fapt să scriu postul ăsta), provenită de la un coleg pătruns de importanță:
”Communication is the primary source we can work with“.
Ei, nu că sunteți adânc impresionați? Personal, în acel moment am fost foarte recunoscătoare că ședința nu era cu video. Cred că motivul e evident 😀
Și de asemenea, am fost recunoscătoare că n-am avut foarte mult de lucru azi. Dar au fost zile în care am lucrat 10 ore sau mai mult, ca să-mi pot termina treburile urgente - pe care trebuise să le amân din cauza unor ședințe la fel de productive ca asta. Fapt nu tocmai entuziasmant, ce pot să zic.
Nesfârșita peltea corporatistă. Sfârșitul episodului patrumiidouăsuteoptzecișicinci.
Postări
6 comentarii:
Pfff deci nu știu dacă o exista vreo firma unde sa nu existe problema asta, ca as zbura pana la ei.
Jur ca innebuneam când lucram încă în tara și tot asa se făceau ședințe săptămânale ca să... Nimic ! Pentru că oricum se lalaiau aceleași mizerii ca la tine, "yesss echipa, trebuie comunicare" și la final nimeni nu făcea NIMIC.
Ca să nu mă dezic de obiceiul de a scrie polologhii (dacă te plictisesc, zău poți sa îmi spui, barem sa nu vorbesc singura).
Eu am fost angajata cu contract de colaborare. Iar colaboratorii luau...7 lei pe oră. Asta era în anul de gratie 2018, nu în 2009 cum ar fi cineva tentat sa creadă.
Buun.
Eu discutasem sa fac controlul datelor audio, adică sa ascult înregistrări și sa verific sa fie ok completate și tabelele. Numai ca na, zgârmă-n dos cum sunt, mi-am cautat și altele de făcut, fiidca alea le terminam rapid și nu îmi plăcea sa stau aiurea.
Și hop, nu avea cine sa se ocupe de deconturi. Las ca invata Je. Și nu am învățat doar sa fac deconturile, dar am învățat și că lenea coordonatorilor de echipă era atât de mare, încât luna de luna stăteam și trăgeam de ei sa îmi dea hârtiile. În care evident, am descoperit nereguli, ca operatorii de teren băgau bilete de tramvai vechi de juma de an, nr de km nu corespundeau neam cu litri de benzen băgați și tot asa.
Booon.
I-am ajutat cu un proiect de am luat la refăcut sute de chestionare făcute prost, care trebuiau sa fie gata pana pe data x. Am rezolvat de 5 ori mai multe decât aia din firma, am lucrat doua nopți pana la 12, dar a iesit proiectul!
Era mizeria cu noile norme gdpr caca, maca. Intraseră în crize ca hartogaraia lor era praf pilaf. Contracte nesemnate, rezilieri de contracte asemenea, tabele electronice ciuciu. Las ca ma ocup tot je, ca doar am mai făcut arhivare cu niște ani în urma. Preiau și arhiva, da stai ca trebuia găsită o soluție rapidă sa apara și electronic ce era pe hârtie, da sa para făcut de mai multa vreme și sa fie trimise mailuri... În fine, găsesc eu o soluție, toată lumea, oo bravo, uhuu. Se face ședința.
Dna manager, care era o hoașchetă angajată pe fondul unor cunoștințe avansate...de prietenie cu madame directoarea, începe și spune, "uitați, am găsit soluția la arhiva, am stabilit cu Ioana ca se va ocupa" ..!?!?? Și deși au fost vreo doua persoane care au menționat "aaa, da IOANA A GASIT soluția.." ea s-a făcut ca nu aude :)).
Am cerut o "mărire" pana la 10 lei pe ora, tinand cont ca oricum nu lucram full time și nici de luni pana vineri... Nu am primit.
Două luni mai târziu îmi luam și eu zborul din țară.
Acum, ca am avut bafta de am prins un proiect cu niște rusi, de le-am tradus site-ul din engleza în romana, testare funcționalitate și am discutat cu potențialii clienți, am ramas din nou cu super gust amar.
Eu ma implicam de mama focului, da-le sfaturi, idei, le scriam mereu pe skype etc...evident ca nu am fost băgată în seama și evident ca treaba nu a mers pe Ro. Și hop țop, aia câțiva care cumpăraseră serviciul (ore de engleza online), aveau probleme ca nu le răspundea echipa de suport și acum ma contactau pe mine... Si efectiv am plâns de ciuda și nervi ca nu ii puteam ajuta și pentru ca eu chiar am crezut ca astia ofereau ceva ok. Și dă-i și frichine-i pe aia, ba răspundeti oamenilor ca nu e ok sa fiți asa...
Și în ziua aia i-am dat și sotului mesaj și i-am zis ca frate nu inteleg cum de pana mea nu reușesc sa găsesc un loc de munca bun, când am dat de atâția și atâția care își făceau jobul doar ca să îl facă,în dorul lelii, dând din gură samd.
Iar eu care ma implic pana la ultima fărâmă, aplic și aplic și nu ma întreabă nimeni de sănătate :( Probabil dacă aveam papagal și atât, acum as fi fost minim manager...
Zici ca au innebunit toti de cand cu home office. Vorbim mai mult ca la munca si pierdem uneori vreme ca sa stam apoi suplimentar care de fapt nu exista ca esti acasa si lucrezi non stop.
Voiam sa te intreb daca doresti sa facem schimb de skype.
Ohhhhh dar lasa-ma sa adaug :)))
Avem si de alea cu video...... e perfect, vor sa vada cum fac treaba cu cate un pusti in brate care le face cu mana tot callul, sa fie!!
pt ca nu era suficient cate conferinte avem, le-am dublat nr, putem discuta de 2 ori acelasi lucru.... mor de nervi!
Avem calluri in care facem sesiune de yoga, un coleg e yoghin in timpul liber, de ce nu si la munca? :)) doamneeee!
Avem calluri dupa munca: zumba class, social night in weekend! zau zau zau daca nu o iau razna!
gata m-am racorit :) sper ca esti bine in rest!
Cris
Ioana, cum să mă plictisești??? Aoleo, dar eu chiar savurez comentariile tale, ai un fel ”pictografic” și pastelat de-a povesti, încât practic văd locurile și oamenii despre care scrii, simt gustul tortului.... (mmmm :D). Te rog, în măsura în care ai timp și chef, să-mi scrii!
Loaze ca alea despre care-mi spui am avut la fostul job, de mi-a ajuns până peste cap. Cu funcții de conducere, cu salarii cel puțin de 2 ori mai mari decât al meu, dar indolenți și nepăsători, de puțea pământul sub ei. Învățaseră foarte bine un cuvânt însă - delegieren, care are același sens ca-n română, a delega. Delegieren în sus, delegieren în jos, dar la final de lună contul lor era cel dolofan, nu al nostru.
Și la firma actuală sunt putori, sau incompetenți, sau chiar unii care sunt și una și alta :))) Dar cumva reușesc mereu să se strecoare. E un talent și ăsta - să mimezi convingător munca îndârjită.
Te înțeleg tare bine în ceea ce privește frustrarea legată de job, am fost și eu pe cărarea asta vreo 2 ani... E mai ușor de zis decât de făcut, și asta știu, dar te rog să nu-ți pierzi încrederea. Nu te lăsa, continuă să aplici. Momentul tău va veni, foarte probabil când și de unde te aștepți mai puțin.
Cam așa și la mine. O colegă-mi zicea că într-o zi nu a apucat să lucreze decât o oră. Ar fi prestat suplimentar, dar după 7 ore de ședințe și vorbăraie, nu mai era în stare să se concentreze.
Skype nu folosesc în privat decât o dată pe săptămână, ca să vorbesc cu tata (care refuză sistematic să-și facă un cont pe Facebook). Daaar, pe Facebook sunt prezentă și ciripesc cu aprindere. Uite profilul meu, dacă vrei :) Numai să-mi zici în mesaj că ești Maya, ca să știu de unde să te iau :)
https://www.facebook.com/greta1980
Hai c-am râs bine :)))) La voi e chiar kinky, mi-ar plăcea să fie și la noi așa :D Ai mei însă doar taca-taca-taca, haideți-să-haidem și nu-mai-putem-de-cât-de-importanți-suntem :)))
Suntem bine, slavă Domnului :) Sper că și voi. Te îmbrățișez!
Trimiteți un comentariu