În noianul de vești proaste pe care-l primim în fiecare zi pe tema ravagiilor făcute în întreaga lume de Covid-19 și-n teama de-a ne mai uita pe cifrele actualizate, se mai ivesc și știri precum cea de mai jos. Mi-a încălzit sufletul și m-a emoționat foarte mult.
Împart emoția cu voi. Avem nevoie și de astfel de povești adevărate de care să ne putem agăța, avem nevoie să știm că viața poate fi și așa.
Ca orice poveste, începe cu: ”au fost odată....” și continuă cu:
... sunt încă, și vor fi 🙂
Guadalupe și José sunt o pereche de 88 de ani din Guadalajara, Mexic. Au
împreună 7 fete și sunt căsătoriți din anul 1955. Au împlinit 65 de ani
de căsătorie pe 8 martie și au sărbătorit împreună cu întreaga familie.
Primul cu simptome de infectare cu coronavirus a fost José. L-au internat, iar la câteva zile Guadalupe a început să se simtă și ea rău, așa că a fost de asemenea internată. Erau la început în saloane diferite, și fiecare dintre ei cu gândul la celălalt. Medicii au făcut astfel încât să ajungă amândoi în același salon. Nu pot unul fără altul și, spun doctorii, cei care trăiesc o viață împreună ajung să fie mai rău din cauza preocupării pentru celălalt decât pentru propria viață.
Starea lui Guadalupe s-a îmbunătățit mai repede și a fost declarată vindecată, însă ea a refuzat să părăsească spitalul fără soțul ei.
Zilele trecute au fost externați amândoi. S-au făcut bine, în ciuda vârstei și-a "comorbidităților" (el a avut și un atac cerebral acum câțiva ani, pe lângă celelalte probleme) și în ciuda prognosticurilor pesimiste.
 |
| Guadalupe și José la ei acasă, după externare |
Există Speranță.
(pentru cine înțelege spaniola, iată și articolul original).
Postări
6 comentarii:
Uraaaa :) ce frumos. Sincer, orice alta boala ar fi luat tot la fel de frumos final era. Sper sa se bucure amândoi de încă 15-20 de ani de viata împreună.
Eu acum 2 minute tocmai am mai eliminat un blog de pe lista de zilnice... Oamenii o dau deja pe scenarii de tot rahatul, zici ca ii excita sau ceva, Doamne ferește sa scrie și ceva pozitiv sau pur și simplu DESPRE ALT SUBIECT ca zici ca a stat timpul în loc și nu se mai întâmplă absolut nimic pe planeta.
Deeeci in momentul de fata asta e singurul pe care îl mai citesc...Sanatate și numai bine :).
Sunt onorată că mă citești, Ioana și mă bucur de fiecare dată când îmi scrii. Să fiți bine. Sper că e soare și la voi, da? :)
Draga Greta, te citesc cu mare placere de cativa ani, simt ca te cunosc putin, ma bucur alaturi de tine cand iti este bine si ma intristez atunci cand simti ca nu e chiar perfect totul.
Astazi te-am gasit greu, nu stiu din ce motiv (tehnica sau internetul e de vina..) si mi-am data seama cat de mult mi-ai lipsi daca nu as mai gasi vesti de la tine.
Te imbratisez,
Mirela, Cluj Napoca
Eei Doaamne onorată :)).
Da, da, eu ma bronzalesc zilnic mai nou, cam 2 ore, ca acum nu arde soarele și e peeerfect.
Alaltaieri am ieșit pe la 11, am pus paturica, am pus pe YouTube filmul De ce are vulpea coada și m-am pus sa ascult în timp ce ma uitam la cerul senin... Da, mi s-a făcut dor rău de "la tara" la mine și sa fiu copil, dar am și retrait sentimentul ala de vacanta de vara și liniștea aia din câmp de la orele prânzului, care era magica.
Draga mea Mirela,
îți mulțumesc din suflet pentru vorbele tale și pentru că ești aici :) Eu una sper că voi continua să scriu mult și bine, sănătate și dispoziție de-a scrie să fie... pentru că-mi place să fac asta :)
Te îmbrățișez, ai grijă de tine :)
Da, vorbesc cât se poate de serios... ”onorată” e cuvântul :)
După aproape 10 ani de când am blogul ăsta, încă sunt uluită că există oameni care vin - și revin - să citească, și care-mi scriu. E o bucurie enormă și o onoare pentru mine, da :) Iar comentariile tale sunt așa de bogate și scrii foarte expresiv... Fiecare din ele spune o poveste, practic cred că mi-ar ieși o postare în sine, dacă le-aș pune cap la cap :)
Trimiteți un comentariu